Skip to content

Despre Horthy

in lucrare

Capitolul IX – Contra-Revolutie. Eu sunt numit Ministru de Război si comandantul-şef

Decembrie 4, 2011
tags:

„O viaţă pentru Ungaria”

Am fost martor la efectele triste a revoluţiei si de la izolarea orasului Kenderes, la care m-am  întors cu familia mea, în noiembrie, 1918. A fost o sarcină uşoară pentru a vedea modul cuiva în mod clar în aceste circumstanţe în schimbare.

Budapesta, aşa cum am văzut-o pe drumul nostru de la Viena moşia tatălui meu, a fost de nerecunoscut. Conducerea de ordine au fost la final; benzile de huliganice cutreierau străzile, conduse de bărbaţi în uniforme murdare înflorirea bannere roşii. Cetăţenii au fost terorizati, magazine şi birouri, cu puţine excepţii, au fost închise. multe persoane au fost în disperare, temându-se că de astăzi a marcat un viitor din ce in ce mai rău.

Am fost uşurat când oraşul se afla în spatele nostru. Dar nici Kenderes nu a mai fost casă confortabila , desi nu a fost niciodată de lux, nu a existat niciodată în trecut a fost dorit. Războiul de serviciu a  dezgolit Estate a funcţionarilor şi a cailor, hambare şi se păstrează cu o cameră au fost goale. De la moartea tatălui meu, bunul a fost executaţi de către un executor judecătoresc, şi în ultimii ani am avut mai putin timp si mai putin posibilitati de a-şi supravegheze gestionarea lui. Acest lucru, m-am gândit, ar trebui să fie prima mea sarcină şi am schimbat uniforma mea pentru haine de Break-proprietar. A fost mângâietor să găsiţi cele mai ţăranilor pe imobiliară încă atât de credincios faţă de stăpân. Efectuarea unui efort comun, ne-am propus să lucreze la repararea clădirilor, maşini şi unelte, şi să se pregătească pentru primăvară, în măsura în care a fost posibil. Am vizitat ocazional Budapesta pentru a vedea prietenii mei si apel pe cele ale căror opinii politice I-am împărtăşit, ştiind că ei au fost dorinţa de a pune capăt la condiţiile insuportabile apoi predominante. Dar, deşi multe dintre planurile lor au fost indraznete, au fost, de asemenea, de multe ori impracticabile, şi a fost o lungă perioadă de timp înainte de acţiune ar putea fi luate.

Încântare mea şi satisfacţii poate fi imaginat atunci când un mesager de la contele Károlyi lulius ajuns la Kenderes cu cererea pe care am ar trebui să ridice o nouă armată naţională, în numele guvernului de opoziţie Aproape simultan, un curier a sosit de la Viena de la contele Bethlen, cu o petiţie similară; pentru Bethlen şi Károlyi au fost de acord că eliberarea ţarii de la teroarea de bolşevicii şi ncroachments de vecinii noştri nu ar fi atins prin mijloace diplomatice în monoterapie.

Am fost dornici de a răspunde la apel dintr-o dată, dar nu a fost, în practică, o chestiune simplă. Kenderes, unde am fost de o viaţă cu soţia şi copiii mei, a fost între doua zone periculoase  supremaţiei Roşii şi de ocupare româna. La primirea de ştiri pe care contele Károlyi a reuşit în a intra pe Szeged şi a avut loc acolo sa întâlnire primul cabinet, la care au participat de contele Pavel Teleki din Viena, determinarea mea a fost stabilita. Am călătorit cu maşina, în spre Mezőtúr, şi de acolo cu trenul la Szeged, ajungând acolo la 06 iunie 1919. Cariera mea a intrat într-o fază nouă. La cererea lui Károlyi, am luat portofoliul de război şi a emis o proclamaţie pentru formarea unei armate naţionale maghiare.

Pentru a emite proclamarea, am avut nevoie de avizul   francez, care a fost la acel moment ocuparea Szeged. Numai după negocieri laborioase am reuşit  obţinerea . Spre deosebire de General de Gondrecourt, Betrix colonel, comandantul  francez, şi generalul de Lobit, comandantul-şef al trupelor franceze de ocupaţie, nu au fost la început, fie înclinaţi să permită sau să o mişcare de sprijin naţional maghiar. Nu că au fost, în simpatie cu bolşevicii, departe de ea. Ei au fost de partea românilor şi, prin urmare, au fost pregătite să recunoască regimul Béla Kun.

Din  singurul nostru avion, am avut pliante aruncate asupra trupelor Roşii şi am avut satisfacţia de a vedea un escadron complet echipat de husari întocmi înainte de casa mea în ziua următoare. Din toate colţurile ţării, ofiţerii au ajuns, din rândul cărora colonelul Prónay şi Ostenburg majore

format companiilor ofiţeri „. Ex-militari s-au adunat din regiunea Szeged, şi înainte de mult timp am avut un nucleu  bine disciplinat, trupele de încredere. Curierii de la Viena  ne-a adus bani, alocate de la legaţia Comunista Ungara într-un bold de lovitura de stat  de către un grup de ofiţeri maghiari sub ochiul orb de şef al Poliţiei vieneze prietenos Schober, şi cu ajutorul de la Viena

corespondent de Daily Telegraph, Ashmead Bartlett. Mai multe milioane au fost depozitate acolo în scopuri de propagandă. Libertatea noastră de mişcare a fost scurtate, şi nu numai din cauza atitudinii ezitante a franceze şi presiunea a românilor. Pentru a lansa un atac militar asupra Armatei Roşii, am avut pentru a asigura calea ferata la Dunăre, care a fost în mâinile sârbe. Ştiam că Belgradul a fost puternic anti-bolşevice. Regele Petru a fost legat de familia ţarului prin

soţia sa  muntenegrean, fiul lor, Alexandru apoi Regent, au fost instruiţi în Sankt-Petersburg ca un cadet. La Belgrad Imperial Ambasada Rusiei se bucura încă de toate privilegiile diplomatice şi a devenit un centru pentru refugiaţi Rusiei Albe. Cu contele Teleki, am calatorit la Belgrad pentru a deschide negocieri cu Prim-ministrul sârb Protic.

El mi-a dat asigurări dorite, cu condiţia ca francezii nu ridică obiecţii, şi consimţit să acrediteze o

reprezentant al guvernului nostru la Belgrad. Aceasta a fost prima recunoaştere diplomatice ale noastre Contra-revoluţionară a Guvernului. Misiunea noastra, prin urmare, a avut un oarecare succes, deşi nu am putut să ne beneficieze de bună-voie, fără acordul francez.

Contele Bethlen, de asemenea, ne-a trimis  rapoarte încurajatoare de la Viena cu privire la atitudinea britanică,   ofiţeri maghiari şi curierii au călătorit la Szeged au fost semnate personal de către reprezentantul britanic, Sir Thomas Cunningham, care, în plus, au trimis colonelul Alexander Fitzgerald ca un ofiţer de legătură noastra  contra-revoluţionară a Guvernului. Am primit, de asemenea, sprijin de la amiralul Troubridge, care a fost la Belgrad. L-am cunoscut în trecut, când era ataşat naval la Curtea de la Viena. Atitudinea  franceză a rămas extrem de rezervata.

Neutralitatea lor aparent ar putea fi numai în avantajul bolşevicilor.

Francezii de la Szeged au fost legaţi de instrucţiuni de la Paris. Clemenceau era cunoscut a fi un duşman declarat al monarhiei austro-ungare.

Din păcate, politicile conflictuale ale celor doi parteneri principali ai Puterilor Aliate au avut repercusiuni lor, de asemenea, în cadrul Cabinetului  maghiar. Ministrul de comerţ şi industrie, Varjassy, ​​un adept al elementului din stânga-liberale, a folosit ca acoperire atitudinea franceză. Niciodată nu a fost facut clar ce parte el a jucat în eliminarea de la Szeged de către francezi a secretarului adjunct mele, Personal-căpitan Julius Gombos. Francezii au insistat cu privire la formarea unui guvern „democratic” , un guvern, care este, compus din toate părţile şi culorile. Împotriva sfatul meu emfatic, Károlyi inscrise la această cerere.

Sub conducerea fostului reprezentant parlamentar Dezso Ábrahám-Pattantyus, un nou guvern a fost format la 12 iulie 1919. Am refuzat să iau funcţia de ministru de Război în acest Cabinet, deşi am rămas comandantul-şef al armatei noastre noi Naţionale, la primirea asigurări că ar fi necesar pe nici un cont de a fi folosit pentru lupte de partid politic. Am avut însă o cerere: pentru a elibera Ungaria de teroarea comunistă, pentru atrocităţile şi crimele comuniştilor au fost de zi cu zi sporind şi am simţit că  curăţarea ar trebui să fie făcuta de către noi înşine, şi nu de către o putere străină.

Acest lucru în nici un caz, nu a fost în acord cu  franta, şi chiar cu Cehia. Deşi trupele la dispoziţia mea, la Szeged au fost gata de actiune, am îndrăznit  încă martie la Budapesta, în ciuda faptului că guvernul lui Bela Kun a fost nevoit să demisioneze sub presiunea de armata română şi ultimatumul de Aliat Consiliului Suprem în Paris. Béla Kun însuşi a fugit la Viena, luând cu el finanţele ţării; mass-criminal Szamuely a fost împuşcat de un jandarm în timp ce încerca să treacă frontiera. Un nou, guvern social-democrat  cu Peidl a fost răsturnat de o lovitură de stat la 06 august 1919. Noul prim-ministru, Stephen Friedrich, a format un cabinet provizoriu, a declarat desfiinţat şi a proclamat Republica arhiducele Joseph, care în timpul pauzei-up a monarhiei au făcut Homo Regius, de exemplu, reprezentantul regelui în Ungaria, în calitate de şef al statului maghiar.

Au fost, astfel, două guverne în existenţă, ambele cu mâinile legate, şi cu aliaţii inca insista ca  guvernul ungar trebuie să cuprindă reprezentanţi ai tuturor partidelor. Românii, între timp, au intrat în Budapesta a doua zi după ce Friedrich si-a asumat controlul, şi au refuzat să se retragă, în ciuda ordinelor transmise de către Consiliul Suprem de la Paris. Nu există nici o nevoie pentru mine de a descrie activităţile a românilor în detaliu. General HH Bandholtz, reprezentantul american al Misiunii cvadripartite militare aliate din Budapesta, a dat un cont de jafuri şi de dezmembrare de fabrici în memoriile sale, „O nediplomatice Diary” (New York, 1933). Dacă el nu ar veni   persoanal la Palatul Regal, cu cravaşa sub braţul lui, Palatul ar fi fost distrus. El a salvat, de asemenea, Muzeul Naţional  etanşare porţile în numele aliaţilor în ultimul moment, astfel cum

camioanele erau deja în aşteptare în afara pentru a putea derula prada. Arhiducele Joseph a confirmat numirea mea ca comandantul-şef al armatei ungare şi am folosit poziţia mea pentru a cere ca prim-ministru  Ábrahám facă  Ministerul de Război independent. În acelaşi timp, mi-am propus mişcările de unităţi la dispoziţia mea.Am fost confruntat cu o problemă dificilă, ca o fâşie îngustă situată între sârbi şi români a trebuit să fie trecut. Când am  trimis un mesaj pe 12 august  prin arhiduce către Preşedinte al Misiunii militare Interallied am cerut ca intreaga operatiune ar trebui să fie imediat contramandata şi trupele să fie retrase la Szeged. Mi-am dat seama că el însuşi nu a fost identificat cu aceste ordine, care, am fost să le respecte, ne-ar menţine în puterea  franceză şi ar face imposibilă orice acţiune. Pe scuză că nu a existat mijloc de comunicare cu trupele deja în marş altfel decât prin cădere un mesaj de la un avion, m-am oferit să-mi asum sarcina . Am zburat de la Szeged, în singura societate a mea aide-de-tabara, Magasházy maior. El a venit prin şiretlic de părăsire a guvernului şi de cotitură în demisia, iar francezii a fosti lăsati în convingerea că mă voi întoarce. Odată ajuns în aer, cu toate acestea, m-am întors cu avionul spre lacul Balaton,  am aterizat pe o mirişte-câmp în apropierea staţiunii de scăldat din Siófok, pe care apoi a fost cartierul general al forţelor bolşevice. Simpla vedere a vultur-pene pe capacul meu aide-de-tabara, indicând statutul său ca un ofiţer al Armatei Naţionale, suficientă pentru a face bolşevicii să ia la tocurile lor. În termen de două zile, simpatizanţii ultima Roşie a fugit. Şeful Statului Major General al lor şi mai mulţi ofiţeri  s-au bucurat să fie în măsură să îşi arată culorile adevărate şi a pune serviciile la dispoziţia noastră. Când am sunat la sediul general, un

ordin dat de Magasházy maiorul a adus în atenţia Gărzii Roşii şi a împins să prezinte  armele către reprezentantii al Armatei Naţionale. În a treia zi, s-au alaturat companiei colonelul Prónay de ofiţeri. Am menite să creeze o barieră de la Lacul Balaton, în sud, până la Dunăre, în nord, şi pentru a muta aceasta la Budapesta, dar ca lucrurile au fost atunci, aceasta a fost ceva diplomatic, mai degrabă decât o sarcină militară. Sir George Clerk, reprezentantul trimis de aliaţi în Ungaria, a trimis o ofiter britanic la Siófok să informeze  că intenţiona să mă viziteze acolo. Aşa cum am fost dornic să merg la Budapesta să intru în contact cu guvernul  Friedrich şi de a întâlni  reprezentanţii aliate şi cu comandantul şef român  În termen de câteva zile, am primit o invitaţie de la el şi a călătorit cu maşina nemolestată direct la Budapesta. L-am rugat pe Sir George Clerk să fie oprit avansul român, i-am spus  generalului  roman Mardarescu intenţiile mele şi i-am arătat, pe hartă, linia trupelor mele de ocupatie. „Şi ce dacă trecem acea linie?” A întrebat el. „Apoi tragem foc”, am răspuns.

Au existat câteva hărţuieli minore, dar nimic mai grav  în Budapesta, După o discuţie cu Friedrich, primul-ministru, şi cina cu Sir George Clerk la palatul Zichy, m-am întors acasă la miezul nopţii, şi a avut surpriza incantatoare de a găsi-o pe soţia mea . Bucuria reuniunii noastre a fost amplificata de faptul că, am plecat Kenderes. Am auzit că au existat unele lupte în această regiune. Soţia mea mi-a spus că ea a  fugit cu copiii intr-o caruta la Debrecen ca tunetul de tunuri şi pârâitoare de mitraliere se apropia.

Ea in orice caz a fost scutita de a vedea jefuirea a doua din proprietăţii noastre, de această dată de către români, prima fiind de bolşevicii. Tot mobilierul a fost distrus, saltele şi paturi pene s-au rupt deschise în căutare de bani şi obiecte de valoare. Soţia mea a dat cei trei copii, pe cel mai mare l-am pierdut avea şaisprezece ani, fiica, care de primăvară, în grija preotului catolic şi a  călătorit pe la Budapesta, în speranţa de a obţine nişte veşti de la mine acolo. După o călătorie plină de aventuri, ea a ajuns în prima mea zi in capitala. Am avut acum posibilitatea de a oferi un nou cămin la Siófok. Eu însumi, cu toate acestea, a avut frecvent pentru a merge la Budapesta pentru Misiunii militare  pentru a convinge Consiliul Suprem de la Paris să fie de acord că românii ar trebui să se retragă de fapt, la linia de-a lungul râului Tisa  convenit de Clemenceau. În aceste negocieri, îmi amintesc cu recunoştinţă nu numai de ajutororul pe care mi-a dat  Sir George Clerk, dar, de asemenea, sprijinul amiralul Troubridge, care, ca preşedinte al Comisiei Dunării, s-au mutat de la Belgrad la Budapesta.Românii făcut dificultăţi ori de câte ori au putut pentru a avea  o poziţie buna de negociere posibila, la conferinţa de pace .   Nu înainte de jumătatea lunii noiembrie-au evacuat zonele de vest a Ungariei Tisa. La data de 16 noiembrie, am făcut intrarea mea în Budapesta, în fruntea trupelor mele.

Horthy Miklós discuta cu generalul Gheorghe Mărdărescu, pe 12 august 1919

Decembrie 4, 2011

„Horthy Miklós: I aimed at creating a barrier from Lake Balaton in the south to the Danube in the north, and to move this to Budapest, but as things were then, this was a diplomatic rather than a military task. Sir George Clerk, the representative sent by the Allies to Hungary, dispatched a British officer to Siófok to inform me that he intended to visit me there. As I was eager to go to Budapest to make contact with the government of Friedrich and meet the Allied representatives and the Rumanian Commander-in-Chief, I proposed that I should call on the chargé d’affaires. Within a few days, I received an invitation from him and travelled by car unmolested straight to Budapest. I asked Sir George Clerk to have the Rumanian advance halted; I told the Rumanian General Mardarescu my intentions and showed him, on the map, the line my troops would occupy.

„And what if we cross that line?” he asked.

„Then we fire,” I replied.”

There were a few minor skirmishes but nothing more serious In Budapest, Iwas staying at the town house of my brother who, before the war, had been in command of a regiment of hussars at Székesfehérvár. After a discussion with Friedrich, the Prime Minister, and supper with Sir George Clerk at the Zichy
Palace, I returned home about midnight, and had the delightful surprise of finding my wife there. The happiness of our reunion was enhanced by the fact that since I had left Kenderes we had had no word of each other. I had heard that there had been some fighting in that region. My wife told me that she had fled with the children in a cart to Debrecen as the thunder of guns and the rattle of machine-guns drew near.
She had at any rate been spared the sight of the second looting of our property, this time by the Rumanians, the first having been by the Bolshevists. All the furniture was smashed, mattresses and feather beds were ripped open in the search for money and valuables. My wife had given our three children, we had lost our eldest sixteen-year-old daughter that spring, into the care of the Catholic priest and had herself travelled on to Budapest in the hope of obtaining some news of me there. After an adventurous journey, she had arrived on my first day in the capital. I was now able to offer her a new home at Siófok.
I myself, however, had frequently to go to Budapest to beg the Military Mission over and over again to persuade the Supreme Council in Paris to agree that the Rumanians should actually withdraw to the line along the Tisza river agreed to by Clemenceau. In these negotiations, I gratefully remember not only the help given me by Sir George Clerk but also the support of Admiral Troubridge, who, as Chairman of the Danube Commission, had moved from Belgrade to Budapest. The Rumanians made difficulties whenever they could in order to have as good a bargaining position as possible at the coming peace conference. Not before mid-November did they evacuate
22 Gen. G. D. Mardarescu (1866-1938).

—ADMIRAL MIKLÓS HORTHY: MEMOIRS Chapter Nine

Counter-Revolution. I am Appointed Minister of War
And Commander-in-Chief

12 august 1919

O viaţă pentru Ungaria – Ein Leben für Ungarn

Mai 12, 2008

Admiral Nicholas Horthy: Memoirs

Ein Leben für Ungarn

În timpul şederii lui Miklós Horthy în Portugalia şi-a scris memoriile în 23 de capitole

I. Out into the World (Afară în lume)
II. New Appointments ( Nourile desemnări)
III. Aide-de-camp to Emperor Francis Joseph I at the Court of Vienna, 1909-1914
IV. Archduke Francis Ferdinand (Arhiduce Francisc Ferdinand)
V. Naval Warfare in the Adriatic The Coronation of King Charles IV (Nava de război în marea adriatică. Încoronarea regelul Carol al IV-lea)
VI. The Naval Battle of Otranto (Bătălia de la Otranto)
VII. Appointment as Commander of the Fleet. The End (Desemnat ca comandatul flotei)
VIII. Revolution in Hungary From Michael Károlyi to Béla Kun (Revoluţia în Ungaria de la Mihály Károlyi pănă la Béla Kun)
IX. Counter-Revolution. I Am Appointed Minister of War and Commander-in-Chief (Mişcarea contra revoluţionară. Sunt desemnat ca ministru de război şi comandantul şef)
X. Regent of Hungary (Regentul Ungariei)
XI. Attempts at the Restoration of King Charles (Atemptatele de răsturnare a lui regele Carol al IV-lea)
XII. The Road to Freedom (drumul spre libertate)
XIII. The Rome Protocols and the Rome-Berlin Axis (Protocoale de la Roma şi Roma-Berlin Axis)
XIV. Travels and Visitors (Excursii şi vizite)
XV. Friction with Hitler (Frecare cu Hitler)
XVI. The Second World War. Hungary’s Non-Belligerence (Ungaria nu e stat beligerant)
XVII. Hungary Enters the Second World War ( Ungaria intră în cel de-al doilea război mondial)
XVIII. Appointment of a Deputy Regent (desemnat de deputaţi ca Regent)
XIX. The Search for the Way Out (Căutarea ieşirei din război)
XX. The Occupation of Hungary (Ungaria ocupată)
XXI. Appealing for Armistice. My Imprisonment (Apel pentru Armistice. Arestarea mea)
XXII. The Arrival of the Americans (Ajungerea americanilor)
XXIII. A Last Glance in Retrospect and Outlook on the Future
Recollections of Ilona Bowden
Appendix

  

Capitol I

Ţiu minte o vizită la Opera, unde Regele Portugaliei a fost prezent, a fost o surpriză pentru mine cu o mică notă luată de la el în contrast de o mare bucurie a creat o atmosferă ca auditoriumul să fie aplaudat.
Această vizită mi-a dovedit un punct mare de schimbare în viaţa mea. În cursul carnevalului am plecat la Miskolc cu domnul Melczer musafirul meu la Hejőbába, acolo a fost doamna patroană. Sora ei Magda Purgly era bine venită în care era cea mai bună dansatoare, şi chiar ne-am întălnit, în următorul an am fost rugat a acompania două doamne şi pe sora mea la Veneţia eu niciodată n-am fost la Veneţia după o săptămănă neuitată am rămas cu amintiri formidabile.
Ţiu minte un drum la Strâmtoarea Gibraltar., cănd comandantul flotei, Admiralul Prinţ Battering ne-a anunţat de o rea presistenţă al apei şi că vom putea ancora, majestia sa a fost foarte amabilă şi ne-a oferit vaporul lui personal, şi ne-a plimbat, ne-a arătat toate colţurile. După vizitile la Algeria, Palermo şi Corfu, eram pregătiţi la Pola, unde am fost trimis pentru exerciţia în funcţia de marinar, nu pot să spun că rezultatul exerciţie m-a făcut satisfăcut dar nu am reclamat şi cu căteva luni mai tărziu a fost ca o surpriză pentru mine să fiu capitan de navigarea vaporului Artemisia, de 150 de ani veche, era un vapor remarcabil pentru a manoeuvra un vapor, foarte bun pentru exerciţii de ofiţeri, evident ca a fost o şcoală de disciplină excelentă. Cănd mi-am făcut obligaţia ca militar să reportez nişte detalii şefului comandantului de marină la Sebenico, primul ofiţer mi-a zis că sunt trei marinari care nu pot progresa. Cel mai bogat ungur dintre cei trei marinari ca propietar de pămint a format o pictură romantică din citire al navei a fost nefericit de faptul ca nu putea progresa s-a aruncat în apă nu ştia să înote a fost foarte dificultă salvarea sa, eu l-am salvat i-am dat de măncare şi apă de băut că a fost 6 ore fară măcare şi apă. Munca mea nouă consista din traducera bugetului ai Navei din germană în maghiară şi ca intrepetor la aderarea independentă al delegaţilor Austriace şi parlamentul ungar, o funcţie cu mare responsibilitate şi dificultă, limba ungară e asemanătoare ca finlandeză şi turcică aparţine de familia Ural-Altic, şi nu ca limba germană, engleză, franceză şi italiană care aparţin familiei Indo-Europene, de aceea este foarte dificult traducerea, este imposibil să traduci cuvănt la cuvănt, de aceea interpretorul este obligat sa ascultă ultima propoziţie înainte de incepe să traducă. După ce am dat comanda la Barcă-torpedo Sperber m-am dus cu colegul meu la Arad, în 22 iulie 1901 cu costumul naţional maghiar la o ceremonie şi m-am căsătorit cu Magda Purgly, dănsa a preferat ca luna de miere s-o petrecem la Semmering
La sfărşitul prănzului oferit de majestia sa pentru delegaţiile de la nivelul cel mai înalt ai palatului regal în Budapesta, m-am găsit băund o cafea la o masă cu Contul István Tisza care era prim ministru şi cu alţi lideri politici. Conversaţia a fost continuată la Croatia eram convins că în această ţară oamenii sunt foarte amabili, mi-am exprimat critica mea ca Croatia, Dalamatia, Bosnia şi Herţegovina trebuie să aibă o limbă comună într-o comunitate şi să se unească şi cu aceasta se opreşte provocaţiile minore oferite de Croaţi. În 1918 Contul István Tisza era rugat de imperiorul Carol I al Austriei să facă o investigaţie personală, şi cerere ca nava să-i deie un vapor ca să-l ducă din Zara spre Cattaro, i-am trimis imediat un vapor cu steagul meu de capitan.
Capitol IX
Scurta mea de activitate civilă ajunge l-a sfărşit. Cariera mea intră într-o nouă fază, după cererea lui Mihály Károlyi am acceptat să ocup funcţia de comandant al armatei ungare pentru a forma şi organiza o nouă armată naţională maghiară, pentru noua republică ungară, în acelaşi timp am vrut să negociez cu colonelul Betrix dar francezii au ocupat Szeged-ul, numai după o negociere preabilă, am reuşit să negociez, generalul de Gondercourt, colonelul Betrix (comandantul francez), şi generalul de Lobit, comandantul (comandantul francez al trupelor de ocupare), nu au permis înfiinţarea mişcării naţionale maghiare, nu dincauza că erau simpantizanţii bolşevismului ci că erau de partea României şi s-au pregătit pentru recunoaşterea regimului Béla Kun. Cand diplomaţia e în deficienţă iar puterea de forţă e în lipsă de muncă strategia trebuie schimbată, dintr-un unicul nostru avion m-am simţit ca un om fără viaţă, trupele roşie au ocupat bulevardul din faţa casei mele şi ostaşii din cavaleria maghiară s-au răstagolit. Din toate colţurile ţării au ajuns ofiţeri ca colonelul Prónay şi maiorul Ostenburg, care au format o campanie de ofiţeri. Curierii care au venit de la Viena cu bani din bugetul delegaţii maghiare comuniste, prin grupurile de ofiţeri maghiari sub ochii închişi ai prietenilor din Viena totul prin ajutorul şefului de poliţie vieneză domnul Schober, şi cu ajutorul domnului Ashemed Bartlett corespondentul ziarului Daily Telegraph. Căteva milioane dn banii primişi au fost folosiţi pentru propagandă bolşevică.
Libertatea noastră a fost limitată (cortină de fier) nu numai de atitudinea bestială al presiunilor franceze, ci şi de presiunea română, nu am avut acces la calea ferată din Transdanubia care era în măna sărbilor totul dincauza pornirii atacului al armatei roşii. Noi am ştiut că Belgrad-ul era anti-bolşevic, Regele Alexander a fost în relaţie cu familia Tsar-ului prin soţia lui Montenegrin; fiul lor Regentul Alexander care a fost antrenat în St. Petersburg ca cadet. În Belgrad ambasada imperială rusă se bucură de toate privilegiile diplomatice şi a devenit centrul de refugiaţi al ruşilor albi. Am călătorit cu Contul Pál Teleki spre Belgrad ca să deschidem o negociere cu primul ministru serbian Protic, Potric m-a lăsat cu speranţa asigurată cu prevederea că francezii nu au obiective ridicate, şi ne-a promis că ne va reprezinta guvernul nostru la belgrad. Aceasta a fost prima negociere diplomatică în care guvernul nostru anti-revoluţionar a fost recunoscut, dar fără acordul francezilor rămine numai o speranţă.
Contul István Bethlen mi-a trimis un raport de încurajare din Viena rezumat la atitudinea Britaniei; ofiţeri maghiari şi curierii au călătorit la Szeged. În mod personal a fost semnat permisul formării unui guvern anti-revoluţionar de către reprezentantul britaniei, Sir Thomas Cunningham, în plus, şi de către Colonelul Alexander Fitzgerald ca ofiţer de legătura pentru guvernul nostru anti-revoluţionar. Noi am primt suport şi susţinere de la Admiralul Troubridge care era în Belgrad l-am cunoscut în trecut cănd a atacat cu Nava sa, Curtea de la Viena atitudinea francezilor prin neutralitatea lor a fost în avantajul bolşevicilor. Ministrul de comerţ Varjassy, şi alţii care au folosit elementele liberale de stănga au explotat atitudinea franceză, niciodată nu s-a făcut clar pe care teren se joacă cu ieşirea din Szeged, e vorba de secretariatul meu în legătură cu misiunea franceză coordonat de Staff Capitan Julius Gömbös. Francezii au insistat formarea unui guvern ‘democrat’ în care ar reprezinta toate culoriile de paride politice, Mihály Károlyi a acceptat.
Nu am fost deacord să fac parte în guvernul Dezsó Ábrahám Pattantyus, noul guvern s-a format pe data 12 iulie 1919 am refuzat propunerea ca să fiu ministrul războiului, am accentuat că rămîn în funcţia de comandand al armatei ungare, totuşi mi s-a garantat că nu mă vor folosi pentru bătălii de gen politic. Eu am sperat să scăpăm de comunişti. Aceasta nu ar însemna un acord cu francezii chiar şi din punctul de vedere al cehilor. Trupele mele de la Szeged erau pregătite pentru a acţiona, eu nu am crezut că înaintea lunii martie vor intra în Budapesta, faptul ca Kun Béla a fost forţat să demisioneze sub presiunea armatei române, şi prin ultimatul primit de la consilui aliat suprem de la Paris. Kun Béla a fugit la Viena şi a luat cu el bugetul ţării, şi să numai vorbesc de crimiile în masa pe care le-a comis. Un nou guvern social-democrat s-a instalat sub Gyula Peidl care a fost răsturnat în 4 august 1919, iar în 6 august a devenit Stephan Friedrich noul prim-ministru care a format un cabinet provizional şi a declarat că proclamarea republicii ungare nu a fost legal, s-a bazat pe „Homo Regius”[2] şi că regele ungariei e de fapt şeful statului.
Ei au fost aceii care două guverne erau în măna lor şi aliaţi cu stilul lor au insistat ca guvernul ungar trebuie să consiste reprezentanţii tuturor partidelor. Românii au intrat în Budapesta după ce Friedrich şi-a asumat controlul şi a refuzat să primească ordini de la Consilul suprem de la Paris, aceasta nu e treabă mea să explic activitatea româna în detaliu.
Generalul Harry Hill Bandholtz în 1933 New York a scris în memoriile sale cum a salvat Muzeul Naţional Maghiar, şi Parlamentul Maghiar. Arhiduce Joseph a confirmat desemnarea mea ca comandantul suprem al armatei ungare. Am folosit poziţia mea pentru a cere ca primul ministru Ábrahám să deie comandă pentru independenţii minsteriul de război, în acest timp am făcut faţă cu alte probleme mai dificulte, cănd am trimis un mesaj pe data 12 august către Arhiduce că preşedintele misiunii militare (Inter-Allied) a anunţat că trupele străine trebuie imediat să iese din Szeged şi operaţia militară să fie oprită imediat, eu a realizat că nu el însuşi s-a indetificat cu aceste ordine, şi că va trimite puteriile franceze în care ar fi o acţiune imposibilă. Am plecat de la Szeged la maiorul Magasházi, a venit la mine să-mi spună ca vrea să demisioneze din guvern, francezii au plecat crezănd că nu mă voi întoarce, eu m-am întors prin Balaton spre Siófok unde erau încă forţa bolşevică, în timp de două zile ultimul bolşevic a fugit. Iar armele lor vor fi trimise la muzeul naţional de armă, ordinul a fost dat de Maiorul Magasházi.
Intenţia mea a fost crearea barierii începănd din partea de sud al lacului Balaton spre partea de nord în direcţia Budapestei, problema a fost mai mult diplomatică ca militară. Sir George Clerk, a fost trimis de aliaţi în Ungaria, însoţit cu ofiţeri britanici în Siófok ca să mă informeze că are intenţia să se întălnească cu mine la Siófok, eu aveam de gănd să ma duc la Budapesta să intru în contact cu guvernul a lui Friedrich că să mă întălnesc cu reprezentanţi aliaţilor şi cu comandantul Român, am propus să fie chemat şi chargé d’affaires, în căteva zile am primit o invitaţie de la el ca să ne ducem la Budapesta. i-am cerut lui domnului Sir George Clerk să oprească avansarea armatei române. I-am zis lui Generalul Gheorghe D. Mărdărescu (n. 1866 – † 1938) Că am intenţia s-ăi arăt în hartă linia de unde trupele mele vor ocupă teritoriile.
Generalul Gheorghe D. Mărdărescu m-a întrebat „Şi dacă trecem linia ?”
Am răspuns „Deschidem focul”
Eu am locuit o perioadă la fratele meu din Budapesta, care înaite de război a fost comandant de regiment ai curierilor de la Székesfehérvár. După o discuţie cu primul ministru Friedrich, şi un prănz cu Sir George Clerk la palatul Zichy(Várpalota) spre seară m-am întors acasă m-a aşteptat surpriza să o văd pe soţia mea. Bucuria noastră era reuniunea, de cănd am plecat de la Kenderes nu ne-am mai văzut. Am auzit că erau nişte lupte în regiune. Soţia mea mi-a povestit că a plecat cu copii la Debrecen unde încă să trăgea cu arma. Am avut trei copii fica mea mai mare a murit la vărsta de 16 ani, în aceea vară cu ajutorul unui preot catolic soţia mea a plecat la Budapesta cu speranţa să abţină ceva noutăţi despre mine. După ceva timp a ajuns în capitală, în prima mea zi. Acum puteam să-i ofer o nouă casă în Siófok. În mod frecvent trebuiam să plec la Budapesta, în misiuni militare, odată şi încă o dată trebuiam să conving consilul suprem din Paris ca romănii să se retragă în linia de dincolo de lacul Tisza după întelegerea cu Clemenceau. În această negociere ţiu minte de mai multe, nu numai de ajutorul dat de Sir George Clerk care era şi suţinut de admiralul Troubridge, care era şeful de comisia de dunăre a venit de la Belgrad la Budapesta. Românii ne-au făcut dificultăţi, au putut să vină la conferinţă cu o poziţie căt mai bună. Cam în mijlocul lunii noembrie 1920 românii încă nu au evacuat ungaria spre Tizsa. În 16 noiembrie 1919 am intrat în Budapesta cu trupele mele.

 

Capitol X

Termenile de tratele de pace au fost consultate de delegaţia noastră, prin reprezentantul Contele Albert Apponyi, în Paris pe data 15 ianuarie 1920 mi se părea complect fantastic. Am fost convins ca va ajungea ziua cănd vecini noştri vor regreta să facă plăngeri ilegale, pănă atunci incă nu suferisem de iluzia că în viitorul apropiat va duce la prăbuşirea ai Cehoslovacia, ori ai federaţiei Sărbe, Croată şi Slovenă.
Prima muncă al parlamentului în care a avut întălnire pe data 16 februarie 1920 a fost pentru a clarifica punctele principale din Constituţie. Regele nu renunţat la drepturile lui. Putea fie abdicat numai prin măsuri revoluţionare. Era abdicat dar în mod constituţional nu, dincauză că proclamarea statului ungar ca Republică era nevalid, şi Guvernul Friedrich a considerat ca este nevalid. Din alt punct de vedere Arhiduce Iosif, nu din motive personale dar faptul ca a fost membru de casa de Habsburg era obligat să demisioneze de forţele Aliate. Asamblul Naţional care era garda de suverenitate naţională a rezolvat problema prin luarea deciziei accordate de fapturi : că uniunea cu Austria şi compromisul din 1867 poate fi rezolvat şi rulatul regalist care va fi considerat adormit din noembrie 1918 pănă la o altă încercare de a reveni la tron, Regentul statului era deja desemnat. În 2 februarie 1920 Aliaţii au avut un conţinut de o declaraţie formală că întoarcerea casei de habsburg nu va fi tolerată.
Numele meu începuse să primească publicitate menţionată ca candidat de Regent. Primul ministru şi mulţi alţi politicieni, lideri politici, au discutat cu mine despre această idee. Trebuie să accentuez că pentru mine acest post nu era subiect că nu l-am dorit. Eu am sperat ca Contul Albert Apponyi o figură briliantă va intra în viaţa publică şi va fi ales ca Regent, pe neaşteptate eu am fost ales ca Regent, în 1 martie 1920 cu 131 de voturi din 141. Delegaţia în frunte cu Bişoful Prohászka m-au chemat sa-mi spună rezultatul alegerilor, şi am fost rugat să ma duc pentru o singură dată în clădirea Parlamentului pentru jurămant.
Le-am mulţumit foarte mult pentru încredere şi confidenţă, dar nu am fost în poziţa să accept această funcţie înaltă în care am fost ales , la Asamblul Naţional eram pregătit să discut cu membrii, deputaţii asamblului, dar înainte de să apar în faţa deputaţilor mi s-a propus sa-mi schimb parerea. Membrii al Guvernului şi Şefii partidelor şi alte figuri politice s-au intălnit intr-o cameră largă din Parlament. Au folosit toate argumentele să-mi reconsider decizia mea. Cănd am presistat refuzul meu guvernul nu a luat în bagare de seamă dorinţa mea pănă cand nu am fost ales. Asamblul Naţional s-a impărţit în grupuri pentru discuţii, ca Ofiţer am jurat majestia sa. Ca Regent trebuie să jur un nou juramănt de constituţie şi pentru naţiune.
Scrisoarea lui Miklós Horthy către Adolf Hitler, din 10 ianuarie 1942. Sursa: Horthy Miklós scrisoriile secrete
Un fragment din scrisoare în care este atinsă şi România.
„în ceea ce priveşte România, această ţară cunoscută că în ani 1914 înaitea porniri războiului au fost în alianţă cu Imperiul German şi cu Monarhia Austro-Ungară din punct de vedere raţional ar avea obligaţia să stea de partea puteriile centrale, în schimb România a pornit împotriva monarhiei şi împotriva Germaniei, ca premiu în 1918 au luat nişte teritorii pe care nici macar nu le-au visat, în această modalitate România într-o măsură extraordinară (deosebită) s-a dezvoltat (crescut), România în timp de 20 de ani s-a bucurat de susţinerea Antantei nu numai de ajutor material ci şi de dezvoltarea armatei.
Toate acestea sunt fapturi cunoscute, de aceea fac aici referirie că din punct de vedere psihologic este complect înţeles faptul ca în 1918 fără merit au luat teritorii şi s-au bucurat de o politică avantajoasă o situaţie de amintiri cu efect în care ii fac să aşteaptă căştigul, şi în ziua de azi sunt de partea Anglo-saxonă cu aşteptarea şi cu speranţa căştigului. Se poate ca sunt şi excepţii care cu o găndire strălucită sau din oportunism azi gandesc diferit.
Conducătorii români probabil sunt presaţi de clasa mijlocie cea dominantă care nu sunt capabili să înteleagă că soarta europei în zuia de azi depinde de căştigul armatei germane, Clasa mijlocie şi clasa mai bogată în ziua de azi privesc cu direcţia spre America şi Anglia, iar Clasa de jos al României: muncitorii proletarii sunt infectaţi de bolşevism.”

 

Capitol XX

Ocupaţia Ungariei în 19 martie 1944 ora 4 dimineaţă.

L-am trimis pe von Jagow, fără să-i dau un răspuns definitiv. Să fie acceptată inavazia lui hitler ori nu, a fost o întrebare care trebuia luată cu o consideraţie foarte atentă.
L-am chemat la mine pe primul ministru, ministru de interne, şi pe generalul de război. Ministrul de război Szombathelyi m-a sfătuit să nu mergem , ministru de externe m-a sfătuit să mergem , scrisoarea arăta că Adolf Hitler l-a primit pe Ion Antonescu şi pe Tito şi că prezentarea mea poate creea tensiuni. Scrisoare a fost citită cu atenţie , ministru de externe Ghyczy a trimis o telegramă deputatului său cu avertismentul ca Ungaria va fi ocupată, această telegramă a fost primită în Budapesta. Factorul determinat în decizia mea a fost să discut cu hitler, despre retragerea trupelor maghiare care staţionau în afara garaniţii ungare În 17 martie 1944 am fost acompaniat de Ghyczy, Csatay şi de Szombathelyi la Klessheim. Prin răspunsuriile lui hitler am realizat că era imposibil de a continua o discuţie, noi am luat hotărirea ca să părasim Klessheim. Am prevăzut că ungaria în scurt timp va fi ocupată, şi vor instala regimul pro nazist Partidul Crucilor cu Săgeţi şi vor ucide patrioţi maghiari şi vor extermina 800.000 de evrei maghiari, ca să fac un gest de abdicare ar fi foarte uşor. Dar să părăsesc un vapor şi mai ales cănd se scufundă şi au nevoie de comandant nu pot părăsi vaporul.
La ora 8 spre seară noi am părăsit, era ultima oară cănd l-am văzut pe hitler la platforma Klessheim înainte de s-a sinucis în buncherul de Reich Cancelar. Trenul nostru a ieşit din Salzburg spre Linz, intenţia mea a fost să ajungem inainte de ungaria va fi ocupată. Dimineaţa ministrul von Jagow care era şi el în tren a venit să mă anunţe şi să-mi introducă succesorul său care nu este altcineva decăt Dr. Edmund Veesenmayer care era recent pentru căteva luni în Budapesta. Veeesenmayer mi-a zis că se va consulta cu mine. Pentru mine este ultimul arbitru care reprezinta guvernul nazist, ceea ce am şi declarat la Nürnberg, în timp ce călătorisem cu trenul spre Budapesta, Veesenmayer a început să discută de formaţia unui nou guvern şi că-l doreşte ca prim ministru pe Béla Imrédy. Ungaria a fost ocupată prin 11 divizii germane. Primul ministru Kállay m-a întălnit la staţia de gară, şi imediat ne-am dus spre Budapesta. Gestapo-ul a arestat 8 membrii din casa de sus şi 13 din casă de jos al parlamentului, au ocupat hotelul Astoria, noi am găsit deja garda germană la fiecare poartă din palatul regal. Am raportat rezumat guvernului despre evenimetele de la Klessheim, raportul a fost continuat de cei care m-au acompaniat. Kállay mi-a mulţumit în numele guvernului şi a naţiunii pentru salvarea comandamentul suprem al armatei naţionale maghiare. Atunci cănd Kállay a venit la mine să-mi zică să accept demisia guvernului, l-am asigurat că numai sub presiuni extreme voi face acest pas. Pe data 20 martie 1944 Miklós Kállay, şi ministrul de interne Keresztes-Fischer, şi fratele lui au foşti arestaţi de poliţia secretă germană, István Bethlen a încercat să-i ajute fără succes. Nu eram deacord cu Dr. Veesenmayer ca Imrédy să fie desemnat ca prim-ministru era liderul aripii extremiste de dreapta. A fost foarte dificult să se găsească unul potrivit încare Adolf Hitler să aprobe şi să fie şi accectabil şi de noi. Germanii au refuzat, în sfărşit hotărîrea a fost luată ca Döme Sztójay va fi ales ca prim-ministru a fost mult timp ambasador la Berlin persona grata a lui Adolf Hitler, şi a fost prezent la discuţiile de la Klessheim.
În 23 martie 1944 Döme Sztójay a devenit prim-ministru, deputaţii lui au fost Jenó Rátz. Andor Jaross care a devenit ministru de interne ; Lajos Rémnyi-Schneller ministru de finanţe; Lajos Szász ministru de industrie; Antal Kunder ministru de transport; Béla Jurcsek ministru de agricultură; István Antal ministru de justiţie şi educaţie, Lajos Csatay ministru de război.
În 2 aprilie 1944 Dr Edmund Veesenmayer a fost instructat de ministeriul de externe german, Döme Sztójay şi guvernul său au executat ordiniile date de Dr. Edmund Veesenmayer şi de autorităţiile de ocupare germane. Acum Naziştii au aplicat, impus politica Antisemită. Guvernul Döme Sztójay, a forţat pe evreii să poartă steaua lui David galbenă, şi au devenit cetăţeni de clasa doua, au început persecuţiile şi deportăriile, ministru de comerţ a dat ordine ca toate firmiile evreişti să fie închise. Executaţia tehnică de deportare a fost sub comanda secretariilor Baky şi Endre.
În 7 iulie 1944 Adolf Hitler i-a zis lui Döme Sztójay că Gestapo rămine în Ungaria pănă ce toţi evreii vor fi deportaţi, Csatay a încercat să convingă că nu este uman deportarea evreilor pe 15 octombrie Csatay şi soţia lui să-u sinucis. În vară am încercat ultima posibilitate să-i eliberez pe evrei prin lege. Serviciile secrete mă-u informat că în laghere se întămplă lucruri horibile.
Fiul meu Nicholas Miklós Horthy Junior şi-a infiinţat un cancelariu special de a ţine legătură cu comunitatea evreiască, în felul acesta am fost informat cănd oportunitatea mi-a oferit. Pănă în iunie 1944 peste 400,000 de evrei au foşti deportaţi, pănă în august toţi evreii din Budapesta trebuiau deportaţi. 170,000 de evrei erau înregistraţi în budapesta iar 110,000 ascunşi sub protecţia şi protejarea ungurilor creştini.
Deputaţii László Baky şi László Endre au plănuit o acţiune secretă ca toţi evreii din Budapesta trebuie arestaţi şi apoi deportaţi. Imediat cum mi-au ajuns ştiirile am dat ordine ca divizia din Esztergom să fie transferată în Budapesta.
I-am dat instrucţii şefului de jandarmerie al Budapestei să insistă cu forţă împotriva deportarea evreilor din Budapesta. Acest fapt a salvat viaţa evreilor din Budapesta, confirmat de membri al comunităţii evreieşti, Samu Stern, Dr. Ernő Petó, Dr. Károly Wilhelm, confirmat în scris în 3 februarie 1946, acest statment este la ambasada suedeză din Roma la mine sunt fotocopiile.
Crucia Roşie cu cererea lui regele Gustav din Suedia prin Wallenberg au încercat printr-o misiunie să preseze Germania că evreii să fie trimişi în Palestina, eu am dat tot suportul, dar Dr. Edmund Veesenmayer a intrat în parlament şi i-a protestat guvernului Sztőjay împotriva atitudinii mele.
În august 1944 am informat guvernul al Reich-ului că voi face totul pentru că evreii să nu fiu deportaţi. Ca rezultat al presiunii germane Imrédy a intrat în parlament. Pe 7 august 1944 Partidul Crucilor cu Săgeţi au insistat că Imrédy are sănge de evreu şi au refuzat să colaboreze cu el. Imrédy şi politica sa împreună cu Kunder şi Jaross au demisionat.
În 24 august 1944 l-am demisionat pe Döme Sztójay Dr. Edmund Veesenmayer a fost pregătit să cheme în mod urgent pe Partidul Crucilor cu Săgeţi.
În 29 august 1944 la ora 11 noaptea am jurat noul guvern la palatul regal, l-am desemnat pe Géza Lakatos ca prim-ministru. În 29 august 1944 în erau ungaria 500.000 de soldaţi germani. În 7 septembrie 1944, am primit ştirea că 5 divizii sovietice să-u apropiat de graniţa ungariei.
În 30 iunie 1944 regele Gustav al suediei (1858-1950) i-a trimis lui Horthy o telegramă: „Having received word of the extraordinarily harsh methods your government has applied against the Jewish population of Hungary, I permit myself to turn to Your Highness personally, to beg in the name of humanity, that you take measures to save those who still remain to be saved of the unfortunate people. This plea has been evoked by my long-standing feelings of friendship for your country and my sincere concern for Hungary’s good name and reputation in the community of nations.”
În 12 iulie 1944 Horthy răspunde: „I have received the telegraphic appeal sent me by Your Majesty. With feelings of the deepest understanding, I ask Your Majesty to be persuaded that I am doing everything that, in the present situation, lies in my power to ensure that the principles of humanity and justice are respected. I esteem to a high degree the feelings of friendship for my country that animate Your Majesty and I ask that Your Majesty preserve these feelings toward the Hungarian people in these times of severe trial.” (U.S. Holocaust Museum, op. cit.; pp. 218-219.)
În 20 iulie 1944 Jenó Rátz a demisionat cu protestul că Horthy a refuzat să introducă prin lege măsuri antisemite.
În 1 septembrie 1944 Horthy a dat ordinea arestării liderilor al partidului Crucilor cu Săgeţi.
În 15 octombrie 1944 Horthy anunţă la radio următoarele:
„Ţinta cea mai importantă al ungariei a fost politica externă, prin pace am dorit reviziunea cel puţin de o parte de nejusta al Tratatul de la Trianon. Speranţele noastre în liga naţiunii a rămas neîmplinită. În perioada începării ai crizii mondiale, Ungaria nu a avut intenţia să ocupe teritorii. Noi nu am avut o intenţie agresivă împotriva republicii cehoslovace, Ungaria nu a dorit revenirea teritorilor prin război. Noi am intrat în Báscka numai după colapsa Iugoslaviei . Noi am acceptat prin pace arbitrajul puterilor Axis teritoriile luate de România din 1918, ungaria a fost forţată ca să intre în război impotriva aliaţilor, noi nu am dorit să ridicăm ambiţia noastră prin putere, şi nu am am avut intenţia să ocupăm de la nimenea nici măcar un metru pătrat. Azi este clar că germanii au pierdut războiul. Toate guvernile sunt responsabile pentru destinul lor. Cum zicea Bismarck, „Nu există o naţiune care se sacrifică în altarul alianţilor” aceasta este Consecinţa responsabilitătii istoriei mele.
În martie anul acesta Fuehrer-ul Adolf Hitler m-a invitat să negociem în ceea ce priveşte repatriarea forţei al armatei maghiare un subiect ridicat de mine. El m-a informat că Ungaria va fi ocupată prin forţe germane. Germania a invadat Ungaria au arestat cetaţeni unguri şi membri din parlament, şi pe ministrul de interne al guvernului maghiar, au violat suveranitatea maghiară, să desemnez un guvern care se bucură de confidenţa germaniei Guvernul Döme Sztójay. Germania nu s-a ţinut de cuvănt. Sub ocupaţia germană, Gestapo-ul au tratat chestiunea evreiască în manieră incompatibilă cu dictatele umane. Locotinentul Szilárd Bakay, comandantul budapestei a fost atacat şi abdicat de agenţii germani, în fiecare centimetru al oraşului au explotat vizualitatea de dimineaţă al octombriei ingheţate, cănd a ieşit din maşină în faţa casei sale. Avioanele germane au lansat paraşutişti impotriva guvernului. Am primit informaţii că trupele pro-germane au de gănd prin forţă să efecteze politica şi să răstoarnă guvernul nostru pe care l-am desemnat iar ungaria să devină un teritoriu teatral al acţiunii Reich-ului german. M-am decis să-mi apăr ungaria chiar împotriva aliatului german, nu permit ca naţiunea ungară să fie jefuită şi nici libertatea şi independenţa ungariei. Am informat reprezentanţii al Reich-ului german despre armistiţiu militar.”

Capitol XXI

În sfărşitul septembriei 1944 l-am trimis la Moscova pe şeful jandarmeriei maghiare Locotenent General Lászlő Faragho care vorbea fluent limba rusă, a fost acompaniat de profesorul Contul Géza Teleki fiul primului ministru Contul Pál Teleki, care şi-a sacrificat viaţă în mod tragic. Reprezentanţii noştri au foşti instructaţi ca să ducă o negociere de armistiţiu dacă se putea cu următoarele termine : scoaterea trupelor germane din ungaria şi oprirea ocupării statului ungar prin participarea ostaşilor britanici şi americani. În 11 octombrie 1944 la Moscova s-a semnat întelegerea dar fără date fixate. Maiorul-General Bakay, comandantul trupelor din Budapesta care plănuia în detaliu apărarea palatului regal, cănd germanii au atacat ungaria Generalul Bakay a fost arestat de Gestapo, exact atunci cănd s-a întors de la o inspecţie cu o maşină ca să intre în apartamentul său din hotelul Ritz pe data 8 octombrie 1944.
Am trimis la Moscova un mesaj printr-o transmitere secretă, prin fiul meu Nicholas care era în palatul regal, am cerut ca armistiţiu să fie efectiv din 20 octombrie 1944, dar ruşii au insistat să fie efectiv de pe data 16 octombrie 1944 la ora 8 a:m.
Duminică în 15 octombrie 1944 am anunţat la radio ieşirea ungariei din aliaţia germană. Adolf Hitler a ştiut de această negociere a fost informat foarte rapid de colegii săi ca Faragho, eu am prevăzut că hitler va lua măsuri potrivite. Germanii au avut intenţia de o întălinre cu ‘Opoziţia Naţională’ la Esztergom ca să mă îndepărtească din funcţie, şi să-l proclameze pe Ferenc Szálasi şeful statului. Partea militară sub comanda Generalul SS von dem Bach-Zelewski şi Locotinent-Colonel ai Waffen-SS Otto Skorzeny au capturat palatul şi au ocupat complect Budapesta. Cu suportul lui Dr. Veesenmayer, Dr. Rudolf Rahn ambasadorul german de la Fasano a fost trimis la budapesta.
Telegrama pe care am primit-o prin delegaţia lui Veesenmayer a conţinut instrucţiile finale, în cursul nopţii din 13 şi 14 octombrie, am primit telegrama, mai tărziu am studiat-o
În 14 octombrie 1944 m-am decis să anunţ în ziua următoare duminică la radio armistiţiul propus. În 15 octombrie 1944 dimineaţă l-am invitat pe Dr. Veesenmayer la palat ca să-l informez de intenţia mea, imediat după această convorbire am transmis la radio ieşirea ungariei din alianţa cu germania.
Serviciu de Securitatea germană l-au informat pe fiul meu Nicholas prin intermediatorul Tito că au intenţia să discută cu el. Fiul meu a respins , o altă întălnire a fost fixată pe data 15 octombrie 1944 dimineaţa devereme la la biroul oficiu, al lui Felix Bornemisza directorul ungar de războiul dunăre la bulevardul Eskü din Pesta. Cu găndirea de posibilitate că Tito are de dat o informaţie importantă, am vrut ca întălnirea să aibă loc în palat, ca să negociem , fiul meu nu ştia de intenţia mea. Fiul meu le-a zis să vină la asistenţia sa, că i se parea suspect.
Gestapo-ul cu 50 de soldaţi inarmaţi au atacat palatul şi au tras cu focul, fiul meu Miklós Horthy Junior a venit în fugă plăngănd de ce se întămplă şi a cerut ajutor, apoi a fost bătut pînă ce căzuse la pămînt şi apoi l-au răpit. Ştiriile de abdicaţie au fost după întălnirea cu consiliul Crown, întălnirea nu a fost pănă la ora 10 şi 45 de minute era programat la ora 10 a.m. pot să mă refer la minutele pe care mi s-a dat următoarele :
„Intrarea în spaţiul ungar a fost declarat ca spaţiu operaţiei germane. Numai comandantul suprem german poate da ordine, în timp de 24 de ore trebuie respectat.” Practic toţi reprezentanţii au luat parte la discuţia de mai sus. Primul ministru Lakatos pe care l-am desemnat mi-a cerut să fie demisionat a avut multe argumente că ungaria fără regent el nu are cum să-şi asume responsabilitatea, şi a mai adăugat ca nu s-a consultat în parlament despre armistiţiu înainte de negociere.
I-am răspuns l-am informat pe Dr. Veesenmayer, dar eu sunt şeful suprem al armatei. L-am rugat să ramănă în funcţie
Grupul Partidului Săgetar-Cruciat au anunţat la radio că au preluat puterea iar eu sunt abdicat. Prima clădire ocupată de germani a fost clădirea radio-ului. Partidul Săgetar-Cruciat au format un grup împotriva mea, ordinul meu nu a ajuns către trupele militare, totul a devenit o mare confuzie, doua unitate al armatei din budapesta au trecut de partea partidului Săgetar-Cruciat, după ce l-au arestat pe comandantul unităţilor generalul Bakay şi al doilea comandant Aggteleky a dispărut.
Palatul a fost în statutul de siege. Atacul german a fost programat dimineaţa în 16(17) octombrie 1944 Am trimis-o pe soţia mea şi pe copii la reşedinţa din Nuncio. Fiul lui Kállay a fost ucis iar pe Andreas Kállay l-au luat prizioner şi trimis la ghetoul Dachau.
În 21 octombrie 1944 Ferenc Szálasi i-a trimis o telegramă de mulţmire lui Adolf Hitler că a fost ales ca ‘Lderul Naţiunii Maghiare’. În 2 noembrie 1944, mulţi membri au foşti arestaţi, mai mult decăt a făcut guvernul Sztójay. În 17 octombrie 1944 am părăsit capitala şi ţara mea.
În 17 octombrie 1944 după masă Couselor Feine din delegaţia germană m-a acompaniat la staţia de gară cu o forţă militară extraordinară, cu o maşină la staţia de gară Kelenföld împreună cu soţia mea, fata mea, şi micul fiu.
Dr. Veesenmayer m-a întrebat inainte pe care membri ai dori să-i iei cu tine ? i-am răspuns că aş dori pe Ambrózy, Lázár, Vattay, dar în tren erau numai Vattay şi locotinentul Field, Mareşal Brunswick. Acum eram forţat să fiu exilat prin forţe străine. Am ajuns noaptea la Viena depresat am sperat să-l văd pe fiul meu Nicholas, din viena am ajuns în Linz că în Bavaria nu l-am găsit.

ADMIRAL MIKLÓS HORTHY: MEMOIRS

De la Carol al IV-lea al Ungariei la Horthy Miklós Vitéz de Baia Mare – Nagybánya

Mai 9, 2008

 Pe 30 decembrie 1916 regele Francisc Iosif a decedat.
Pe 31 decembrie 1916 Carol al IV-lea al Ungariei devine rege.
Pe 23 mai 1917 primul ministru István Tisza demisionează
Pe 31 octombrie 1918 Horthy primeşte un ordin de la regele Carol I al Austriei să predea navele de râzboi noilor ţări Slovacia, Croaţia şi Serbia
pe 1 noiembrie 1918 ordinul intră în vigoare.
Pe 31 octombrie 1918 a pornit revoluţia Mîja-de-toamnă iar István Tisza este asisanat.
Pe 11 noiembrie 1918 regele Carol al IV-lea al Ungariei îl desemnează pe Mihály Károlyi prim-ministru.
Pe 3 noiembrie 1918 ungaria ca stat independent semnează un armistiţiu separat cu generalul francez Louis Franchet d’Esperey.
În decembrie 1918 Miklós Horthy şi-a oferit serviciul militar lui Mihály Károlyi.
În11 noiembrie 1918 ora 11 dimineaţa războiul a luat sfărsit.
În 16 noiembrie 1918 după Primul război mondial şi prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, Ungaria se află într-o situaţie de necesitate urgentă şi pe 11 noiembrie 1918 se formează primul guvern al Ungariei.
În 1 decembrie 1918 Marii Uniri la Alba Iulia
Pe 24 decembrie 1918 armata română ocupă Cluj
Pe 11 ianuarie 1919 Mihály Károlyi, este proclamat ca preşedinte, însă pe 21 martie 1919 guvernul Mihály demisionează deoarece a respins printr-o scrisoare condiţiile date ca armata ungara să se retragă la Tisa de pe data 20 martie 1919 prin colonelul francez Ferdinand Vix Ultimatu Vix.
Pe 16 martie 1919 începe conferinţa de pace la Paris
În 21 martie 1919 Ungaria este condusă de comunistul Béla Kun.
În 4 august 1919 Armata Română cucereşte Budapesta şi eliberează ungaria de sub comunismul lui Béla Kun. Pe 6-7 august Kun demisionează şi fuge în Austria.
În 8 iulie 1919 la Szeged primul ministru Gyula Károlyi îl desemnează pe Horthy ministrul apărării.
1 august 1919 guvernul social democrat respinge tratativele de pace Tratatul de la Trianon
4 august 1919 armata română cucereşte Budapesta ([3]); demisionează guvernul Gyula Peidl
6 august 1919 István Friedrich formează guvern; Antanta nu recunoaşte noul guvern, nu era legitim.
Ilustrată de propagandă nazistă înfăţişându-i pe Adolf Hitler, Miklós Horthy şi soţia acestuiaÎn 10 august 1919 Horthy este ales de guvernul Dezső Pattantyús-Ábrahám drept comandant suprem al forţelor armate ungare, comandamentul este stabilit în oraşul Szeged.
Pe 11 august 1919 ajunge la Budapesta Harry Hill Bandholtz Generalul Major reprezentatul Statelor Unite ale Americii a Misiunii Militare Aliate pentru o misiune militară, după 6 luni de diplomaţie. Pe 14 februarie 1920 se întoarce în SUA.
Pe 10 septembrie 1919 Tratatul de la Saint German En Laye. Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace încheiat între Aliaţii din Primul război mondial şi noii creeate Republici a Austriei. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie 1919 de către reprezentanţii Austriei şi reprezentanţii diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a desfiintat – dizolvat imperiul Austro-Ungar

Principalii Aliaţi

Imperiul Rus (până în 1917),
A treia republică franceză,
Imperiul Britanic,
Italia (din 23 mai 1915),
Statele Unite ale Americii (din 7 aprilie 1917),
China
Belgia
Canada (Sub control britanic până la victoria din bătălia de la Vimy Ridge.)
Imperiul Japonez
Grecia (din 1917)
Muntenegru
Portugalia (din 1916)
România (din 1916)
Serbia
–––––-

Puterile Centrale

Austro-Ungaria
Germania
Bulgaria

Pe 14 noiembrie 1919 armata română se retrage din Budapesta, Budapesta este sub conducerea armatei naţionale ungare. Horthy pleacă din Szeged spre Budapesta
În 23 octombrie 1919 diplomatul englez George Clerk ajunge în Ungaria in numele Antantei, misiunea domnului Clerk fiind de a începe o negociere şi a se ajunge la un compromis, Horthy Miklós poate prelua puterea cu condiţia de a nu instaura o dictatură, sau un sistem dictatorial.
Pe 16 noiembrie 1919 Horthy intră în Budapesta ([4]), şi îşi stabileşte provizoriu centrul comandamentului la hotelul Gellért.
Pe 28 noiembrie 1919 Károly Huszár formează guvern.
În 25 ianuarie 1920 iau loc alegeri generale, partidul ţărănesc şi Creştin naţional câştigă alegerile şi întră în Asamblul Naţional Maghiar.
În 25 februarie 1920 armata română a evacuat teritoriul ungar după ordinul Antanta-ului
În 1 martie 1920 după o discuţie prealabilă, adunarea naţională ungară îl alege pe Miklós Horthy ca Guvernator al Ungariei, iar Károly Huszár demisionează.
Pe 13 noiembrie 1920 Asamblul Naţional Maghiar ratifică Tratatul de la Trianon.
În 14 aprilie 1921 (forma statului era încă regalistă) Horthy l-a desemnat pe István Bethlen prim-ministru.

Pe 1 martie 1920 Miklós Horthy este ales de adunarea naţională ca Guvernator al Ungariei pe 25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim ministru, în 14 aprilie 1921 Pál Teleki a demisionat, Horthy îl desemnează pe István Bethlen (care a fost membru al delegaţiei la tratatul de la Trianon din 1920). Din 14 aprilie 1921 până în 14 august 1931 István Bethlen este prim ministru. Pál Teleki în 1938 iarăşi intră in politică ca şeful delegaţiei ungare în diferite misiuni, din 16 februarie 1939 până în 3 aprilie 1941 Pál Teleki este prim ministru. Rezultatele din 1920 un plan de înflorirea industriei şi a economiei, o nouă monedă numită Pengő. Conformându-se ordinelor Antantei, armata română se retrage complet din Ungaria la date de 25 februarie 1920 Prin înţelegerea cu diplomatul britanic George Russel Clerk[5]. În martie 1920 este refăcut regatul Ungariei (teoretic nu practic). Pe 4 iunie 1920 se semnează Tratatul de la Trianon). În perioada martie-octombrie 1921 Horthy a pus în practică legea detronării regelui Carol IV-lea al Ungariei (ales de parlamentul Ungariei pe vremea lui Mihály Károly după primul razboi mondial la revoluţia numită în maghiară (őszirózsas forrádalom revoluţia mijă-de-toamna). Pe 27 aprilie 1921 Carol al IV-lea a fost exilat dar nu a abdicat, de mai multe ori a încercat să se întoarce, în 1921 a reuşit să intre în mod secret în Ungaria. După sinuciderea lui Pál Teleki în 3 aprilie 1941, Ungaria a intrat în al doilea război mondial ca aliat al Germaniei.

Prim – miniştri sub regimul horthyst: Pál Teleki 1920-1921 urmează István Bethlen 1921-1931 (a demisionat din cauza crizii economice) Gyula Károlyi 1931-1932 urmează Gömbös Gyula 1932-1936 urmează, Kálmán Darányi 1936-1938, urmează Béla Imrédy 1938-1939 urmează Pál Teleki 1939-1941 urmează László Bárdossy 1941-1942 urmează Miklós Kállay 1942-1944.

Döme Sztójay din 22 martie 1944 pănă 29 august 1944 devine prim-ministru cu aprobarea lui Adolf Hitler şi începe deportarea evreilor. În 29 august 1944 Horthy îl schimbă pe Döme Sztójay şi-l desemnează pe Géza Lakatos în funcţie prim ministru pănă-n 15 octombrie 1944. În 16 octombrie 1944 sfărşitul regimului Miklós Horthy.

Intervenţia anticomunistă a armatei române în Ungaria

Mai 9, 2008

Trupele române la Budapesta, în 1919
Generalul Mardarescu, comandantul trupelor din Transilvania, Comandantul suprem al trupelor de ocupatie


Mardarescu alaturi de Mosoiu in Budapesta  

La data de 21 martie 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de comuniştii conduşi de Béla Kun. Forţele comuniste maghiare au atacat atât noul stat cehoslovac, cât şi trupele române din Transilvania, în speranţa de a ocupa Transilvania. La 11 decembrie 1918 s-a creat Comandamentul trupelor din Transilvania, comandant de Corp fiind numit generalul Traian Moşoiu, iar ulterior generalul Gheorghe D. Mărdărescu. (Implicaţi în aceasta misiune: Henri Mathias Berthelot (Şeful misiunii franceze in România) Regele Ferdinand I, Mareşalul Constantin Prezan.
Pe 4 august 1919 Armata Română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alţi generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moşoiu şi Ion Antonescu. Budapesta este cucerită, iar Béla Kun demisionează, regimul comunist fiind astfel înlăturat. Pe 14 noiembrie 1919 Armata Română părăseşte Budapesta, care rămâne sub conducerea armatei naţionale ungare. Pe 16 noiembrie 1919 Horthy intră în Budapesta şi îşi stabileşte centrul comandamentului la hotelul Gellért. La data de 25 februarie 1920 armata română a părăsit teritoriul ungar din ordinul Antantei.

Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei şi Miklós Horthy

Mai 9, 2008

      
                       După ce Miklós  Horthy a fost ales   drept guvernator (regent) al Ungariei, la 1 martie 1920,  Carol al IV-lea a revenit de trei ori în Ungaria, încercând să-şi reocupe tronul:
La 20 octombrie 1920
La 26 martie 1921
La 21 octombrie 1921

Puciul regelui a început pe data de 26 martie 1921. Acesta a venit din Elveţia în Ungaria şi i-a cerut lui Horthy puterea. În urma unui refuz net, Carol s-a dus la Szombathely şi a început să negocieze cu prim ministrul Pál Teleki, dar fără succes. Între timp, la Szombathely s-au adunat şi aristocraţii, ca să se alăture regelui, acesta având alături şi soldaţii.
Carol l-a somat pe Horthy, printr-o scrisoare, să abdice, fiind refuzat din nou. Regentul ungar a rugat armata să-l îndepărteze pe regele Carol din Ungaria, drept care regele s-a întors în Elveţia, la Palatul Hertenstein, pe data 6 aprilie 1921. După ce şi-a redactat testamentul, regele a pornit din aeroportul Dübendorf cu un avion de tip „Ad Astra”. Motorul avionului s-a oprit de mai multe ori, dar, pe data 21 octombrie 1921 Carol a reuşit să aterizeze pe pista grofului József Cziráky, aflată în comuna Dénesfa.
Carol avea în intenţie să plece cu soldaţi înspre Budapesta, desemnându-şi şi un guvern provizoriu:
Prim-ministru: István Rakovszky
Ministrul de interne: Ödönt Beniczky
Ministrul de externe: Gyula Andrássy
Ministrul de finanţe şi de industrie: Gusztáv Gratz
Ministrul apărării: Antal Lehár
Ministrul educaţiei: Albert Apponyi
Mulţi soldaţi au jurat supunere noului guvern şi regelui, Horthy fiind pus astfel într-o poziţie delicată.
În ziua de 22 octombrie 1921, regele a plecat cu trenul la Budaörs, însoţit de soldaţi maghiari.
Insula MadeiraMinistrul de externe cehoslovac Edvard Beneš a dorit să aibă loc o serie de negocieri, dar regele Carol al IV-lea nu era dispus să negocieze. Pe 23 octombrie 1921 a început bătălia de la Budaörs, soldată cu 19 morţi şi 26 de răniţi. A doua zi, regele i-a dat un ultimatum lui Horthy, fiind însă arestat, în aceeaşi zi, în oraşul Tata, de către forţele lui Horthy. La 26 octombrie 1921, regele Carol a fost trimis la mănăstirea din Tihany, pe 1 noiembrie fiind expulzat la Galaţi cu vaporul britanic „Glowworm”, pe calea Dunării. De aici, Carol va pleca în Elveţia, iar în martie 1922 va emigra, împreună cu familia, în insula Madeira.
Pe 1 aprilie 1922, Carol al IV-lea al Ungariei murea de pneumonie.
Anterior, pe 7 noiembrie 1921 guvernul István Bethlen modificase constituţia, astfel încât Miklós Horthy avea să rămână singurul conducător al Ungariei, până în 1944.

Perioada postbelică

Mai 9, 2008

După cel de-al doilea război mondial, Horthy a fost arestat de armata Statelor Unite şi adus ca martor în Procesul de la Nürnberg.
Cu toate că noua Iugoslavie a cerut ca Horthy să fie judecat drept criminal de război, Aliaţii au refuzat, aceasta fiind rezultatul influenţei americane. El a fost eliberat şi s-a stabilit în Estoril, Portugalia unde a murit în anul 1957.
În timpul şederii sale în Portugalia şi-a scris memoriile, „Ein Leben für Ungarn” („O viaţă pentru Ungaria”), publicate cu prenumele german şi particula germană nobiliară „von” ataşată numelui de familie (echivalentul maghiar e ypsilonul final din nume), Nikolaus von Horthy. În cadrul memoriilor, a relatat numeroase experienţe personale, din tinereţe până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Potrivit notelor de subsol, Horthy era foarte dezamăgit de eşecul revoluţiei ungare din 1956, la care se pare că a colaborat întrucâtva.[necesită citare]
În testamentul său, fostul regent al Ungariei a cerut, să nu fie adus pe pământ ungar înainte de evacuarea ultimului soldat sovietic de acolo. În 1993, după ce ruşii au părăsit bazele lor din Ungaria, rămăşiţele pământeşti ale lui Horthy au fost reînhumate în oraşul său natal, Kenderes.
Guvernatorul Miklós Horthy a fost reabilitat la 4 septembrie 1993 de parlamentul Ungariei, în timpul mandatului premierului József Antall.
Atrocităţi împotriva maghiarilor, 1944
„Populaţia nevinovată a numeroase sate maghiare a fost expusă acestei barbarii; ungurii au fost omorâţi cu miile. În afară de crime, mai multe zeci de mii de unguri au fost duşi în lagăre de internare, unde deţinuţii mureau pe capete în condiţii inumane. Dintre lagărele de internare, cele mai groaznice condiţii au fost în cel de la Feldioara (la nord de Braşov); Tg. Jiu, Focşani, Beiuş, Timişoara, Hălmăgel, Lugoj au fost celelalte localităţi în care au existat lagăre. Autorităţile române au predat mulţi alţi bărbaţi maghiari armatei sovietice pe motiv că au fost “partizani”. Dintre aceştia, cei mai mulţi au fost transportaţi în lagărele sovietice ale morţii. Conform proceselor verbale ale Uniunii Populare Maghiare, în toamna lui 1944 au fost prinşi în Ardeal 40.000 de bărbaţi maghiari (numai la Cluj, 3.200, în ziua de 14 octombrie 1944). Cei mai mulţi au murit în timpul deportării şi în detenţie. Această cifră a fost însă în realitate mult mai mare; cei care au redactat procesele verbale n-au putut afla de toate crimele de acest fel. La 12 noiembrie 1944, conducerea militară sovietică a dat ordin administraţiei militare române să părăsească Ardealul de Nord. În ordin se motivează măsura şi se face aluzie la atrocităţile comise de gărzile lui Iuliu Maniu. Principalul motiv a fost însă că această administraţie şi trupele de voluntari au pătruns în Ardeal fără aprobare sovietică. Tratatul de armistiţiu prevedea în mod expres o administraţie românească civilă. La 16 noiembrie guvernul român a desfiinţat gărzile lui Maniu. Maniu a dat publicităţii această dispoziţie la o mare adunare din Bucureşti. În cuvântarea sa “a adus mulţumiri” acestor unităţi paramilitare care “s-au achitat de datoria lor patriotică.” — Acţiunea “voluntarilor pentru Ardeal” a avut o puternică tentă de răzbunare asupra populaţiei maghiare civile, nevinovate şi lipsite de apărare, pentru “răpirea timp de 4 ani a teritoriului Ardealului de Nord””.”
(RMDSz Fehér könyv [Cartea albă a UDMR], 31)