mai 9, 2008 la 7:42 am (Istorie, Miklos Horthy)
Tags: Istorie, Miklos Horthy
Pe 30 decembrie 1916 regele Francisc Iosif a decedat.
Pe 31 decembrie 1916 Carol al IV-lea al Ungariei devine rege.
Pe 23 mai 1917 primul ministru István Tisza demisionează
Pe 31 octombrie 1918 Horthy primeşte un ordin de la regele Carol I al Austriei să predea navele de râzboi noilor ţări Slovacia, Croaţia şi Serbia
pe 1 noiembrie 1918 ordinul intră în vigoare.
Pe 31 octombrie 1918 a pornit revoluţia Mîja-de-toamnă iar István Tisza este asisanat.
Pe 11 noiembrie 1918 regele Carol al IV-lea al Ungariei îl desemnează pe Mihály Károlyi prim-ministru.
Pe 3 noiembrie 1918 ungaria ca stat independent semnează un armistiţiu separat cu generalul francez Louis Franchet d’Esperey.
În decembrie 1918 Miklós Horthy şi-a oferit serviciul militar lui Mihály Károlyi.
În11 noiembrie 1918 ora 11 dimineaţa războiul a luat sfărsit.
În 16 noiembrie 1918 după Primul război mondial şi prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, Ungaria se află într-o situaţie de necesitate urgentă şi pe 11 noiembrie 1918 se formează primul guvern al Ungariei.
În 1 decembrie 1918 Marii Uniri la Alba Iulia
Pe 24 decembrie 1918 armata română ocupă Cluj
Pe 11 ianuarie 1919 Mihály Károlyi, este proclamat ca preşedinte, însă pe 21 martie 1919 guvernul Mihály demisionează deoarece a respins printr-o scrisoare condiţiile date ca armata ungara să se retragă la Tisa de pe data 20 martie 1919 prin colonelul francez Ferdinand Vix Ultimatu Vix.
Pe 16 martie 1919 începe conferinţa de pace la Paris
În 21 martie 1919 Ungaria este condusă de comunistul Béla Kun.
În 4 august 1919 Armata Română cucereşte Budapesta şi eliberează ungaria de sub comunismul lui Béla Kun. Pe 6-7 august Kun demisionează şi fuge în Austria.
În 8 iulie 1919 la Szeged primul ministru Gyula Károlyi îl desemnează pe Horthy ministrul apărării.
1 august 1919 guvernul social democrat respinge tratativele de pace Tratatul de la Trianon
4 august 1919 armata română cucereşte Budapesta ([3]); demisionează guvernul Gyula Peidl
6 august 1919 István Friedrich formează guvern; Antanta nu recunoaşte noul guvern, nu era legitim.
Ilustrată de propagandă nazistă înfăţişându-i pe Adolf Hitler, Miklós Horthy şi soţia acestuiaÎn 10 august 1919 Horthy este ales de guvernul Dezső Pattantyús-Ábrahám drept comandant suprem al forţelor armate ungare, comandamentul este stabilit în oraşul Szeged.
Pe 11 august 1919 ajunge la Budapesta Harry Hill Bandholtz Generalul Major reprezentatul Statelor Unite ale Americii a Misiunii Militare Aliate pentru o misiune militară, după 6 luni de diplomaţie. Pe 14 februarie 1920 se întoarce în SUA.
Pe 10 septembrie 1919 Tratatul de la Saint German En Laye. Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace încheiat între Aliaţii din Primul război mondial şi noii creeate Republici a Austriei. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie 1919 de către reprezentanţii Austriei şi reprezentanţii diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a desfiintat – dizolvat imperiul Austro-Ungar
Principalii Aliaţi
Imperiul Rus (până în 1917),
A treia republică franceză,
Imperiul Britanic,
Italia (din 23 mai 1915),
Statele Unite ale Americii (din 7 aprilie 1917),
China
Belgia
Canada (Sub control britanic până la victoria din bătălia de la Vimy Ridge.)
Imperiul Japonez
Grecia (din 1917)
Muntenegru
Portugalia (din 1916)
România (din 1916)
Serbia
—————-
Puterile Centrale
Austro-Ungaria
Germania
Bulgaria
Pe 14 noiembrie 1919 armata română se retrage din Budapesta, Budapesta este sub conducerea armatei naţionale ungare. Horthy pleacă din Szeged spre Budapesta
În 23 octombrie 1919 diplomatul englez George Clerk ajunge în Ungaria in numele Antantei, misiunea domnului Clerk fiind de a începe o negociere şi a se ajunge la un compromis, Horthy Miklós poate prelua puterea cu condiţia de a nu instaura o dictatură, sau un sistem dictatorial.
Pe 16 noiembrie 1919 Horthy intră în Budapesta ([4]), şi îşi stabileşte provizoriu centrul comandamentului la hotelul Gellért.
Pe 28 noiembrie 1919 Károly Huszár formează guvern.
În 25 ianuarie 1920 iau loc alegeri generale, partidul ţărănesc şi Creştin naţional câştigă alegerile şi întră în Asamblul Naţional Maghiar.
În 25 februarie 1920 armata română a evacuat teritoriul ungar după ordinul Antanta-ului
În 1 martie 1920 după o discuţie prealabilă, adunarea naţională ungară îl alege pe Miklós Horthy ca Guvernator al Ungariei, iar Károly Huszár demisionează.
Pe 13 noiembrie 1920 Asamblul Naţional Maghiar ratifică Tratatul de la Trianon.
În 14 aprilie 1921 (forma statului era încă regalistă) Horthy l-a desemnat pe István Bethlen prim-ministru.
Pe 1 martie 1920 Miklós Horthy este ales de adunarea naţională ca Guvernator al Ungariei pe 25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim ministru, în 14 aprilie 1921 Pál Teleki a demisionat, Horthy îl desemnează pe István Bethlen (care a fost membru al delegaţiei la tratatul de la Trianon din 1920). Din 14 aprilie 1921 până în 14 august 1931 István Bethlen este prim ministru. Pál Teleki în 1938 iarăşi intră in politică ca şeful delegaţiei ungare în diferite misiuni, din 16 februarie 1939 până în 3 aprilie 1941 Pál Teleki este prim ministru. Rezultatele din 1920 un plan de înflorirea industriei şi a economiei, o nouă monedă numită Pengő. Conformându-se ordinelor Antantei, armata română se retrage complet din Ungaria la date de 25 februarie 1920 Prin înţelegerea cu diplomatul britanic George Russel Clerk[5]. În martie 1920 este refăcut regatul Ungariei (teoretic nu practic). Pe 4 iunie 1920 se semnează Tratatul de la Trianon). În perioada martie-octombrie 1921 Horthy a pus în practică legea detronării regelui Carol IV-lea al Ungariei (ales de parlamentul Ungariei pe vremea lui Mihály Károly după primul razboi mondial la revoluţia numită în maghiară (őszirózsas forrádalom revoluţia mijă-de-toamna). Pe 27 aprilie 1921 Carol al IV-lea a fost exilat dar nu a abdicat, de mai multe ori a încercat să se întoarce, în 1921 a reuşit să intre în mod secret în Ungaria. După sinuciderea lui Pál Teleki în 3 aprilie 1941, Ungaria a intrat în al doilea război mondial ca aliat al Germaniei.
Prim – miniştri sub regimul horthyst: Pál Teleki 1920-1921 urmează István Bethlen 1921-1931 (a demisionat din cauza crizii economice) Gyula Károlyi 1931-1932 urmează Gömbös Gyula 1932-1936 urmează, Kálmán Darányi 1936-1938, urmează Béla Imrédy 1938-1939 urmează Pál Teleki 1939-1941 urmează László Bárdossy 1941-1942 urmează Miklós Kállay 1942-1944.
Döme Sztójay din 22 martie 1944 pănă 29 august 1944 devine prim-ministru cu aprobarea lui Adolf Hitler şi începe deportarea evreilor. În 29 august 1944 Horthy îl schimbă pe Döme Sztójay şi-l desemnează pe Géza Lakatos în funcţie prim ministru pănă-n 15 octombrie 1944. În 16 octombrie 1944 sfărşitul regimului Miklós Horthy.
Comments Off
mai 9, 2008 la 6:56 am (Horthy şi situaţia evreilor (1920 - 1944), Istorie, Miklos Horthy)
Tags: Evrei, Istorie, Miklos Horthy, Razboi
Ungaria a fost primul stat din Europa interbelică ce a legiferat măsuri şovine. Încă din 1920 a adoptat legea privind reglementarea admiterii în învăţământul superior, scopul declarat al legii fiind „contingentarea cu înţeleaptă chibzuinţă a numărului studenţilor”. În realitate, era vorba de limitarea la anumite procente a studenţilor aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare.
Începând din 1938, s-au luat o serie de măsuri antievreieşti. Legea numită „Asigurarea mai eficientă a echilibrului vieţii sociale şi economice” limita accesul evreimii la viaţa economică şi socială din Ungaria. Circa 250.000 de evrei şi-au pierdut locurile de muncă. Peste numai o jumătate de an, parlamentul ungar a adoptat o altă lege antisemită, care stabilea că trebuiau consideraţi evrei, alături de cei de religie iudaică, toţi cei cu un părinte ori doi bunici de religie iudaică în momentul, ori înaintea, intrării în vigoare a legii. Noţiunea de evreu a fost extinsă ulterior prin legea din 1941, privind „apărarea rasei”. „A treia lege evreiască” interzicea căsătoriile mixte.
Evreii din Transilvania cedată, au fost adunaţi în ghetouri, apoi, către sfârşitul războiului (15 mai – 9 iulie 1944) au fost trimişi la Auschwitz, nu câte 3.000 de oameni pe zi, cum raportase Edmund Veesenmayer, emisarul special al lui Hitler la Budapesta, ci câte 12.000, uneori chiar 14.000 de oameni pe zi. Autorităţile naziste de la Berlin au fost uimite de eficienţa autorităţilor horthyste, fiind nevoite, uneori, să le tempereze din lipsa unui număr corespunzător de facilităţi pentru gazare şi incinerare. Este semnificativ faptul că, pentru a putea primi evreii din Ungaria, la Auschwitz au fost întărite furnalele şi coşurile, au fost repuse în funcţiune vechile camere de gazare, s-au săpat şanţuri pentru arderea cadavrelor, ce nu mai intrau la crematoriu, a fost mărit personalul de circa patru ori.
Horthy, dându-şi seama de gravitatea fără precedent a atrocităţilor antisemite petrecute sub conducerea sa, şi-a pregătit un alibi imbatabil pentru perioada următoare. În 29 martie 1944 a dat mână liberă guvernului de sub conducerea sa cu privire la ordonanţele guvernamentale antievreieşti, nedorind să exercite influenţă în privinţa acestora. De facto, însă, a numit la Ministerul de Interne, secretari de stat cu misiunea de „a rezolva problema evreiască”, pe László Baky şi pe László Endre,
Rudolf Kasztner nu a plecat. El a continuat negocierile cu Adolf Eichmann. Din ianuarie până în aprilie 1945 a locuit în cazărmile Gestapoului din Viena, a jucat jocuri de noroc şi a consumat băuturi cu naziştii. (Chapter 8 The “Free Europa” Plan June 1944—April 1945 Kurt Gerron-Bilsky, p. 17)
„Pentru Adolf Eichmann activitatea lui Rudolf Kasztner era atrăgătore, din cauză că Kasztner a ştiut ce se întâmplă în ghetoul de la Varşovia, şi astfel a preîntâmpinat o răscoală evreiască în Ungaria”
(Chapter 8 The Free Europa Plan June 1944—April 1945 Kurt Gerron Bilsky, p. 7)
Comments Off
mai 9, 2008 la 4:16 am (Biografie, Istorie, Miklos Horthy, Perioada primului război mondial, Preluarea puterii. Perioada interbelică)
Tags: Biografie, Biografii, Miklos Horthy, Primul razboi Mondial
Miklós Horthy de Baia Mare, cavaler de Szeged şi Otranto (în maghiară Vitéz Nagybányai Horthy Miklós; n. 18 iunie 1868, Kenderes – d. 9 februarie 1957, Estoril) a fost amiral şi guvernator al Ungariei de la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944.
În urma primului război mondial guvernul lui Béla Kun demisionează la 4 iunie 1919, iar la 6-7 august 1919 Béla Kun fuge în Austria. La martie 1920, Horthy, comandantul flotei Austro-Ungare, a fost ales de parlamentul ungar, cu 131 voturi din 141, regent al Ungariei. Titlul lui era „Serenissima sa alteţă, regentul Regatului Ungar” (în maghiară „Ő Főméltósága a Magyar Királyság Kormányzója”). A condus Ungaria în perioada interbelică şi în timpul celui de al doilea război mondial, de pe o poziţie conservatoare, cu înclinaţii de dreapta.
Biografie
Tinereţe
Miklós Horthy, fiul aristocratului István Horthy şi al Paulei Halassy. Împreună au avut şapte băieţi şi două fete: Miklós, István (1858-1937), Zoltán (1860-?), Béla (1864-1880), Paula (1863-1906), Erzsébet (1871-?), Szabolcs (1873-1914), Jenô (1874-1876), Jenô (1877-1954). Horthy a absolvit şcoala elementară în oraşul Kenderes (1847-1876) continuându-şi studiile în oraşul Debreţin, la Universitatea reformată (1876-1878). A urmat studiile în oraşul Sopron, la Colegiul Universitar al Institutului Lähne cu limba de predare germană (1878-1882), după care le-a continuat în oraşul Rijeka, la Academia de Marină.
În anul 1886 a devenit comandant de flotă. În 1890, la Istanbul, şi-a satisfăcut stagiul militar la bordul navei de război „Taurus”. În perioada 1892-1894 Horthy a fost ofiţer pe crucişătorul „Saida”. În anii 1908-1909 a devenit comandantul vaporului „Taurus”. Între 1909-1914 Horthy, care era stimat de împăratul Francisc Iosif, avansează şi devine, în timpul războiului, comandantul flotei austro-ungare.
Miklós Horthy s-a căsătorit la 22 iulie 1901, la Arad, cu Magdolna Purgly, fiica lui János Purgly şi a Ilonei Vásárhelyi. Împreună au avut patru copii: Magdolna, Paula, István şi Miklós.
Perioada primului război mondial
În primul război mondial, a luptat, iniţial cu gradul de căpitan, apoi avansând până la rangul de comandant al flotei (martie 1918), împotriva flotei italiene, pe care a înfrânt-o de mai multe ori. La 8 iulie 1916, sub comanda lui Horthy, a fost atacat oraşul italian Otranto, cu nava de luptă „Novara“, cu 3 bărci „Torpedo“ şi cu un submarin „U-17”. Au fost distruse cinci nave italiene de pază militară. La 15 mai 1917, a avut loc o altă acţiune în acelaşi loc, Horthy pornind la luptă cu crucişătoarele: „Novara”, „Helgoland” şi „Saida”. În urma acestei acţiuni militare, comandantul ungar a fost rănit la picioare şi la cap, continuând, să conducă operaţiunile de pe targă. La 30 octombrie 1918, Horthy a primit gradul de viceamiral, însă a doua zi a primit ordinul împăratului Carol de a preda flota noului regat al Iugoslaviei.
În timpul tratativelor de pace de la Paris, la 21 martie 1919, Béla Kun a preluat puterea la Budapesta şi a proclamat Republica Sovietică Ungară. La ordinul acestuia, armatele ungare au început să atace noile state abia întemeiate, inclusiv regatul României, cu care îşi manifestaseră dorinţa de unificare fostele teritorii maghiare ale Ardealului, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. În această situaţie, Armata română a trecut la eliberarea teritoriului naţional şi la atacarea Ungariei. La 4 august 1919 armata română a cucerit Budapesta şi a eliberat Ungaria de sub regimul comunist.
La 4 iunie 1920, reprezentanţii Ungariei au semnat Tratatul de la Trianon.
Horthy şi Teroarea albă
Pe 30 mai 1919 Horthy devine ministrul apărării în guvernul Gyula Károlyi la Szeged, dar sub presiunea Antantei au schimbat corpul constituit; Horthy demisionează, în schimb devine comandant suprem al armatei naţionale. După prăbuşirea comunismului şi demisia lui Kun, trece în parte dincolo de Dunăre, cu permisia Antantului, şi îşi stabileşte detaşamentul de ofiţeri în oraşul Siófok. Horthy declară că nu îşi asumă responsabilitatea asupra guvernului István Friedrich. Dincolo de Dunăre Horthy a ordonat o cenzură foarte aspră, cu asta a început “teroarea albă”, el a poruncit uciderea lui Béla Somogy, redactor şef la ziarul Népszava. Horthy în drum spre Budapesta era responsabil de măcelul de masă împotriva celor care au colaborat cu Kun Béla pe teritoriul dincolo de Dunăre.
Preluarea puterii. Perioada interbelică
Sfârşitul războiului a însemnat blocarea accesului la mare pentru Ungaria. Serviciile de marină militară ale lui Horthy nu mai erau necesare. Dar, în 1919, cariera lui Horthy a luat o turnură nouă. După ocupaţia de patruzeci de zile a Budapestei, armata română s-a retras, iar la 16 noiembrie Horthy, care îşi avea sediul în Szeged, şi-a făcut intrarea în capitala Ungariei. A fost reales regent în primăvara anului următor, la 1 martie 1920. După două tentative nereuşite ale regelui Carol de a-şi relua tronul, Horthy a devenit, la 7 noiembrie 1921, unicul domnitor al Ungariei, ca urmare a modificării constituţiei.
La 25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim-ministru, dar la 14 aprilie 1921 acesta a demisionat. Horthy l-a numit succesor la preşedinţia guvernului pe István Bethlen, care fusese membru al delegaţiei ungare la semnarea Tratatului de la Trianon, din 1920. Bethlen a deţinut funcţia de premier până la 14 august 1931.
În această perioadă, Horthy a decis nu s-a implicat în viaţa politică, îndeplinind funcţii strict protocolare. Importanţa sa a crescut după 1938, odată cu anexarea primelor teritorii primite de la Hitler. Îşi făcea intrarea în oraşele importante ale acestor provincii călare pe un cal alb.
Având o orientare conservatoare, Horthy a început să simpatizeze cu fascismul, dar mai mult pentru a se menţine la putere. Personal nu a agreat mişcarea fascistă “hungaristă” din Ungaria, mai precis Partidul Crucilor cu Săgeţi, liderul acestei organizaţii, Ferenc Szálasi, fiind întemniţat din ordinul lui Horthy.
Guvernarea horthystă a fost mai degrabă de factură conservatoare, autoritară. Când Hitler a început să-şi arate puterea, forţând statele vecine să retrocedeze teritoriile anexate după primul război mondial, Horthy a devenit vasalul acestuia, întrucât urmărea scopuri iredentiste.
În noiembrie 1938, prin primul Arbitraj de la Viena, Ungariei i-a fost retrocedată o treime din Slovacia, iar cinci luni mai târziu o parte din Rutenia. Horthy a fost mai mult decât mulţumit de acest rezultat, întrucât singur recunoştea că „O intervenţie militară ungară ar însemna un dezastru pentru Ungaria, fiindcă, la ora actuală, armata cehoslovacă are cele mai bune arme din Europa, iar Budapesta este la doar cinci ore distanţă de graniţa cehoslovacă. În cazul unui raid aerian, m-ar neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”. În 1940, prin cel de-al doilea Arbitraj de la Viena (supranumit în istoriografia română Dictatul de la Viena), Ungaria a anexat nord-vestul Transilvaniei. După dezmembrarea Iugoslaviei, în 1941, Ungaria a primit şi Banatul Sârbesc, dar, la presiunile mareşalului Ion Antonescu, administraţia militară a acestei provincii a rămas cea germană.
Populaţia nemaghiară şi evreii din teritoriile primite au suferit de-a lungul celui de-al doilea război mondial o serie de abuzuri şi crime comise de autorităţile ungare
Comments Off
