Admiral Nicholas Horthy: Memoirs

Ein Leben für Ungarn

În timpul şederii lui Miklós Horthy în Portugalia şi-a scris memoriile în 23 de capitole

I. Out into the World (Afară în lume)
II. New Appointments ( Nourile desemnări)
III. Aide-de-camp to Emperor Francis Joseph I at the Court of Vienna, 1909-1914
IV. Archduke Francis Ferdinand (Arhiduce Francisc Ferdinand)
V. Naval Warfare in the Adriatic The Coronation of King Charles IV (Nava de război în marea adriatică. Încoronarea regelul Carol al IV-lea)
VI. The Naval Battle of Otranto (Bătălia de la Otranto)
VII. Appointment as Commander of the Fleet. The End (Desemnat ca comandatul flotei)
VIII. Revolution in Hungary From Michael Károlyi to Béla Kun (Revoluţia în Ungaria de la Mihály Károlyi pănă la Béla Kun)
IX. Counter-Revolution. I Am Appointed Minister of War and Commander-in-Chief (Mişcarea contra revoluţionară. Sunt desemnat ca ministru de război şi comandantul şef)
X. Regent of Hungary (Regentul Ungariei)
XI. Attempts at the Restoration of King Charles (Atemptatele de răsturnare a lui regele Carol al IV-lea)
XII. The Road to Freedom (drumul spre libertate)
XIII. The Rome Protocols and the Rome-Berlin Axis (Protocoale de la Roma şi Roma-Berlin Axis)
XIV. Travels and Visitors (Excursii şi vizite)
XV. Friction with Hitler (Frecare cu Hitler)
XVI. The Second World War. Hungary’s Non-Belligerence (Ungaria nu e stat beligerant)
XVII. Hungary Enters the Second World War ( Ungaria intră în cel de-al doilea război mondial)
XVIII. Appointment of a Deputy Regent (desemnat de deputaţi ca Regent)
XIX. The Search for the Way Out (Căutarea ieşirei din război)
XX. The Occupation of Hungary (Ungaria ocupată)
XXI. Appealing for Armistice. My Imprisonment (Apel pentru Armistice. Arestarea mea)
XXII. The Arrival of the Americans (Ajungerea americanilor)
XXIII. A Last Glance in Retrospect and Outlook on the Future
Recollections of Ilona Bowden
Appendix

Capitol I

Ţiu minte o vizită la Opera, unde Regele Portugaliei a fost prezent, a fost o surpriză pentru mine cu o mică notă luată de la el în contrast de o mare bucurie a creat o atmosferă ca auditoriumul să fie aplaudat.

Această vizită mi-a dovedit un punct mare de schimbare în viaţa mea. În cursul carnevalului am plecat la Miskolc cu domnul Melczer musafirul meu la Hejőbába, acolo a fost doamna patroană. Sora ei Magda Purgly era bine venită în care era cea mai bună dansatoare, şi chiar ne-am întălnit, în următorul an am fost rugat a acompania două doamne şi pe sora mea la Veneţia eu niciodată n-am fost la Veneţia după o săptămănă neuitată am rămas cu amintiri formidabile.

Ţiu minte un drum la Strâmtoarea Gibraltar., cănd comandantul flotei, Admiralul Prinţ Battering ne-a anunţat de o rea presistenţă al apei şi că vom putea ancora, majestia sa a fost foarte amabilă şi ne-a oferit vaporul lui personal, şi ne-a plimbat, ne-a arătat toate colţurile. După vizitile la Algeria, Palermo şi Corfu, eram pregătiţi la Pola, unde am fost trimis pentru exerciţia în funcţia de marinar, nu pot să spun că rezultatul exerciţie m-a făcut satisfăcut dar nu am reclamat şi cu căteva luni mai tărziu a fost ca o surpriză pentru mine să fiu capitan de navigarea vaporului Artemisia, de 150 de ani veche, era un vapor remarcabil pentru a manoeuvra un vapor, foarte bun pentru exerciţii de ofiţeri, evident ca a fost o şcoală de disciplină excelentă. Cănd mi-am făcut obligaţia ca militar să reportez nişte detalii şefului comandantului de marină la Sebenico, primul ofiţer mi-a zis că sunt trei marinari care nu pot progresa. Cel mai bogat ungur dintre cei trei marinari ca propietar de pămint a format o pictură romantică din citire al navei a fost nefericit de faptul ca nu putea progresa s-a aruncat în apă nu ştia să înote a fost foarte dificultă salvarea sa, eu l-am salvat i-am dat de măncare şi apă de băut că a fost 6 ore fară măcare şi apă. Munca mea nouă consista din traducera bugetului ai Navei din germană în maghiară şi ca intrepetor la aderarea independentă al delegaţilor Austriace şi parlamentul ungar, o funcţie cu mare responsibilitate şi dificultă, limba ungară e asemanătoare ca finlandeză şi turcică aparţine de familia Ural-Altic, şi nu ca limba germană, engleză, franceză şi italiană care aparţin familiei Indo-Europene, de aceea este foarte dificult traducerea, este imposibil să traduci cuvănt la cuvănt, de aceea interpretorul este obligat sa ascultă ultima propoziţie înainte de incepe să traducă. După ce am dat comanda la Barcă-torpedo Sperber m-am dus cu colegul meu la Arad, în 22 iulie 1901 cu costumul naţional maghiar la o ceremonie şi m-am căsătorit cu Magda Purgly, dănsa a preferat ca luna de miere s-o petrecem la Semmering

La sfărşitul prănzului oferit de majestia sa pentru delegaţiile de la nivelul cel mai înalt ai palatului regal în Budapesta, m-am găsit băund o cafea la o masă cu Contul István Tisza care era prim ministru şi cu alţi lideri politici. Conversaţia a fost continuată la Croatia eram convins că în această ţară oamenii sunt foarte amabili, mi-am exprimat critica mea ca Croatia, Dalamatia, Bosnia şi Herţegovina trebuie să aibă o limbă comună într-o comunitate şi să se unească şi cu aceasta se opreşte provocaţiile minore oferite de Croaţi. În 1918 Contul István Tisza era rugat de imperiorul Carol I al Austriei să facă o investigaţie personală, şi cerere ca nava să-i deie un vapor ca să-l ducă din Zara spre Cattaro, i-am trimis imediat un vapor cu steagul meu de capitan.
Capitol IX
Scurta mea de activitate civilă ajunge l-a sfărşit. Cariera mea intră într-o nouă fază, după cererea lui Mihály Károlyi am acceptat să ocup funcţia de comandant al armatei ungare pentru a forma şi organiza o nouă armată naţională maghiară, pentru noua republică ungară, în acelaşi timp am vrut să negociez cu colonelul Betrix dar francezii au ocupat Szeged-ul, numai după o negociere preabilă, am reuşit să negociez, generalul de Gondercourt, colonelul Betrix (comandantul francez), şi generalul de Lobit, comandantul (comandantul francez al trupelor de ocupare), nu au permis înfiinţarea mişcării naţionale maghiare, nu dincauza că erau simpantizanţii bolşevismului ci că erau de partea României şi s-au pregătit pentru recunoaşterea regimului Béla Kun. Cand diplomaţia e în deficienţă iar puterea de forţă e în lipsă de muncă strategia trebuie schimbată, dintr-un unicul nostru avion m-am simţit ca un om fără viaţă, trupele roşie au ocupat bulevardul din faţa casei mele şi ostaşii din cavaleria maghiară s-au răstagolit. Din toate colţurile ţării au ajuns ofiţeri ca colonelul Prónay şi maiorul Ostenburg, care au format o campanie de ofiţeri. Curierii care au venit de la Viena cu bani din bugetul delegaţii maghiare comuniste, prin grupurile de ofiţeri maghiari sub ochii închişi ai prietenilor din Viena totul prin ajutorul şefului de poliţie vieneză domnul Schober, şi cu ajutorul domnului Ashemed Bartlett corespondentul ziarului Daily Telegraph. Căteva milioane dn banii primişi au fost folosiţi pentru propagandă bolşevică.

Libertatea noastră a fost limitată (cortină de fier) nu numai de atitudinea bestială al presiunilor franceze, ci şi de presiunea română, nu am avut acces la calea ferată din Transdanubia care era în măna sărbilor totul dincauza pornirii atacului al armatei roşii. Noi am ştiut că Belgrad-ul era anti-bolşevic, Regele Alexander a fost în relaţie cu familia Tsar-ului prin soţia lui Montenegrin; fiul lor Regentul Alexander care a fost antrenat în St. Petersburg ca cadet. În Belgrad ambasada imperială rusă se bucură de toate privilegiile diplomatice şi a devenit centrul de refugiaţi al ruşilor albi. Am călătorit cu Contul Pál Teleki spre Belgrad ca să deschidem o negociere cu primul ministru serbian Protic, Potric m-a lăsat cu speranţa asigurată cu prevederea că francezii nu au obiective ridicate, şi ne-a promis că ne va reprezinta guvernul nostru la belgrad. Aceasta a fost prima negociere diplomatică în care guvernul nostru anti-revoluţionar a fost recunoscut, dar fără acordul francezilor rămine numai o speranţă.

Contul István Bethlen mi-a trimis un raport de încurajare din Viena rezumat la atitudinea Britaniei; ofiţeri maghiari şi curierii au călătorit la Szeged. În mod personal a fost semnat permisul formării unui guvern anti-revoluţionar de către reprezentantul britaniei, Sir Thomas Cunningham, în plus, şi de către Colonelul Alexander Fitzgerald ca ofiţer de legătura pentru guvernul nostru anti-revoluţionar. Noi am primt suport şi susţinere de la Admiralul Troubridge care era în Belgrad l-am cunoscut în trecut cănd a atacat cu Nava sa, Curtea de la Viena atitudinea francezilor prin neutralitatea lor a fost în avantajul bolşevicilor. Ministrul de comerţ Varjassy, şi alţii care au folosit elementele liberale de stănga au explotat atitudinea franceză, niciodată nu s-a făcut clar pe care teren se joacă cu ieşirea din Szeged, e vorba de secretariatul meu în legătură cu misiunea franceză coordonat de Staff Capitan Julius Gömbös. Francezii au insistat formarea unui guvern ‘democrat’ în care ar reprezinta toate culoriile de paride politice, Mihály Károlyi a acceptat.

Nu am fost deacord să fac parte în guvernul Dezsó Ábrahám Pattantyus, noul guvern s-a format pe data 12 iulie 1919 am refuzat propunerea ca să fiu ministrul războiului, am accentuat că rămîn în funcţia de comandand al armatei ungare, totuşi mi s-a garantat că nu mă vor folosi pentru bătălii de gen politic. Eu am sperat să scăpăm de comunişti. Aceasta nu ar însemna un acord cu francezii chiar şi din punctul de vedere al cehilor. Trupele mele de la Szeged erau pregătite pentru a acţiona, eu nu am crezut că înaintea lunii martie vor intra în Budapesta, faptul ca Kun Béla a fost forţat să demisioneze sub presiunea armatei române, şi prin ultimatul primit de la consilui aliat suprem de la Paris. Kun Béla a fugit la Viena şi a luat cu el bugetul ţării, şi să numai vorbesc de crimiile în masa pe care le-a comis. Un nou guvern social-democrat s-a instalat sub Gyula Peidl care a fost răsturnat în 4 august 1919, iar în 6 august a devenit Stephan Friedrich noul prim-ministru care a format un cabinet provizional şi a declarat că proclamarea republicii ungare nu a fost legal, s-a bazat pe “Homo Regius”[2] şi că regele ungariei e de fapt şeful statului.

Ei au fost aceii care două guverne erau în măna lor şi aliaţi cu stilul lor au insistat ca guvernul ungar trebuie să consiste reprezentanţii tuturor partidelor. Românii au intrat în Budapesta după ce Friedrich şi-a asumat controlul şi a refuzat să primească ordini de la Consilul suprem de la Paris, aceasta nu e treabă mea să explic activitatea româna în detaliu.

Generalul Harry Hill Bandholtz în 1933 New York a scris în memoriile sale cum a salvat Muzeul Naţional Maghiar, şi Parlamentul Maghiar. Arhiduce Joseph a confirmat desemnarea mea ca comandantul suprem al armatei ungare. Am folosit poziţia mea pentru a cere ca primul ministru Ábrahám să deie comandă pentru independenţii minsteriul de război, în acest timp am făcut faţă cu alte probleme mai dificulte, cănd am trimis un mesaj pe data 12 august către Arhiduce că preşedintele misiunii militare (Inter-Allied) a anunţat că trupele străine trebuie imediat să iese din Szeged şi operaţia militară să fie oprită imediat, eu a realizat că nu el însuşi s-a indetificat cu aceste ordine, şi că va trimite puteriile franceze în care ar fi o acţiune imposibilă. Am plecat de la Szeged la maiorul Magasházi, a venit la mine să-mi spună ca vrea să demisioneze din guvern, francezii au plecat crezănd că nu mă voi întoarce, eu m-am întors prin Balaton spre Siófok unde erau încă forţa bolşevică, în timp de două zile ultimul bolşevic a fugit. Iar armele lor vor fi trimise la muzeul naţional de armă, ordinul a fost dat de Maiorul Magasházi.

Intenţia mea a fost crearea barierii începănd din partea de sud al lacului Balaton spre partea de nord în direcţia Budapestei, problema a fost mai mult diplomatică ca militară. Sir George Clerk, a fost trimis de aliaţi în Ungaria, însoţit cu ofiţeri britanici în Siófok ca să mă informeze că are intenţia să se întălnească cu mine la Siófok, eu aveam de gănd să ma duc la Budapesta să intru în contact cu guvernul a lui Friedrich că să mă întălnesc cu reprezentanţi aliaţilor şi cu comandantul Român, am propus să fie chemat şi chargé d’affaires, în căteva zile am primit o invitaţie de la el ca să ne ducem la Budapesta. i-am cerut lui domnului Sir George Clerk să oprească avansarea armatei române. I-am zis lui Generalul Gheorghe D. Mărdărescu (n. 1866 – † 1938) Că am intenţia s-ăi arăt în hartă linia de unde trupele mele vor ocupă teritoriile.

Generalul Gheorghe D. Mărdărescu m-a întrebat “Şi dacă trecem linia ?”
Am răspuns “Deschidem focul”
Eu am locuit o perioadă la fratele meu din Budapesta, care înaite de război a fost comandant de regiment ai curierilor de la Székesfehérvár. După o discuţie cu primul ministru Friedrich, şi un prănz cu Sir George Clerk la palatul Zichy(Várpalota) spre seară m-am întors acasă m-a aşteptat surpriza să o văd pe soţia mea. Bucuria noastră era reuniunea, de cănd am plecat de la Kenderes nu ne-am mai văzut. Am auzit că erau nişte lupte în regiune. Soţia mea mi-a povestit că a plecat cu copii la Debrecen unde încă să trăgea cu arma. Am avut trei copii fica mea mai mare a murit la vărsta de 16 ani, în aceea vară cu ajutorul unui preot catolic soţia mea a plecat la Budapesta cu speranţa să abţină ceva noutăţi despre mine. După ceva timp a ajuns în capitală, în prima mea zi. Acum puteam să-i ofer o nouă casă în Siófok. În mod frecvent trebuiam să plec la Budapesta, în misiuni militare, odată şi încă o dată trebuiam să conving consilul suprem din Paris ca romănii să se retragă în linia de dincolo de lacul Tisza după întelegerea cu Clemenceau. În această negociere ţiu minte de mai multe, nu numai de ajutorul dat de Sir George Clerk care era şi suţinut de admiralul Troubridge, care era şeful de comisia de dunăre a venit de la Belgrad la Budapesta. Românii ne-au făcut dificultăţi, au putut să vină la conferinţă cu o poziţie căt mai bună. Cam în mijlocul lunii noembrie 1920 românii încă nu au evacuat ungaria spre Tizsa. În 16 noiembrie 1919 am intrat în Budapesta cu trupele mele.

Capitol X

Termenile de tratele de pace au fost consultate de delegaţia noastră, prin reprezentantul Contele Albert Apponyi, în Paris pe data 15 ianuarie 1920 mi se părea complect fantastic. Am fost convins ca va ajungea ziua cănd vecini noştri vor regreta să facă plăngeri ilegale, pănă atunci incă nu suferisem de iluzia că în viitorul apropiat va duce la prăbuşirea ai Cehoslovacia, ori ai federaţiei Sărbe, Croată şi Slovenă.

Prima muncă al parlamentului în care a avut întălnire pe data 16 februarie 1920 a fost pentru a clarifica punctele principale din Constituţie. Regele nu renunţat la drepturile lui. Putea fie abdicat numai prin măsuri revoluţionare. Era abdicat dar în mod constituţional nu, dincauză că proclamarea statului ungar ca Republică era nevalid, şi Guvernul Friedrich a considerat ca este nevalid. Din alt punct de vedere Arhiduce Iosif, nu din motive personale dar faptul ca a fost membru de casa de Habsburg era obligat să demisioneze de forţele Aliate. Asamblul Naţional care era garda de suverenitate naţională a rezolvat problema prin luarea deciziei accordate de fapturi : că uniunea cu Austria şi compromisul din 1867 poate fi rezolvat şi rulatul regalist care va fi considerat adormit din noembrie 1918 pănă la o altă încercare de a reveni la tron, Regentul statului era deja desemnat. În 2 februarie 1920 Aliaţii au avut un conţinut de o declaraţie formală că întoarcerea casei de habsburg nu va fi tolerată.

Numele meu începuse să primească publicitate menţionată ca candidat de Regent. Primul ministru şi mulţi alţi politicieni, lideri politici, au discutat cu mine despre această idee. Trebuie să accentuez că pentru mine acest post nu era subiect că nu l-am dorit. Eu am sperat ca Contul Albert Apponyi o figură briliantă va intra în viaţa publică şi va fi ales ca Regent, pe neaşteptate eu am fost ales ca Regent, în 1 martie 1920 cu 131 de voturi din 141. Delegaţia în frunte cu Bişoful Prohászka m-au chemat sa-mi spună rezultatul alegerilor, şi am fost rugat să ma duc pentru o singură dată în clădirea Parlamentului pentru jurămant.

Le-am mulţumit foarte mult pentru încredere şi confidenţă, dar nu am fost în poziţa să accept această funcţie înaltă în care am fost ales , la Asamblul Naţional eram pregătit să discut cu membrii, deputaţii asamblului, dar înainte de să apar în faţa deputaţilor mi s-a propus sa-mi schimb parerea. Membrii al Guvernului şi Şefii partidelor şi alte figuri politice s-au intălnit intr-o cameră largă din Parlament. Au folosit toate argumentele să-mi reconsider decizia mea. Cănd am presistat refuzul meu guvernul nu a luat în bagare de seamă dorinţa mea pănă cand nu am fost ales. Asamblul Naţional s-a impărţit în grupuri pentru discuţii, ca Ofiţer am jurat majestia sa. Ca Regent trebuie să jur un nou juramănt de constituţie şi pentru naţiune.

Scrisoarea lui Miklós Horthy către Adolf Hitler, din 10 ianuarie 1942. Sursa: Horthy Miklós scrisoriile secrete

Un fragment din scrisoare în care este atinsă şi România.

“în ceea ce priveşte România, această ţară cunoscută că în ani 1914 înaitea porniri războiului au fost în alianţă cu Imperiul German şi cu Monarhia Austro-Ungară din punct de vedere raţional ar avea obligaţia să stea de partea puteriile centrale, în schimb România a pornit împotriva monarhiei şi împotriva Germaniei, ca premiu în 1918 au luat nişte teritorii pe care nici macar nu le-au visat, în această modalitate România într-o măsură extraordinară (deosebită) s-a dezvoltat (crescut), România în timp de 20 de ani s-a bucurat de susţinerea Antantei nu numai de ajutor material ci şi de dezvoltarea armatei.

Toate acestea sunt fapturi cunoscute, de aceea fac aici referirie că din punct de vedere psihologic este complect înţeles faptul ca în 1918 fără merit au luat teritorii şi s-au bucurat de o politică avantajoasă o situaţie de amintiri cu efect în care ii fac să aşteaptă căştigul, şi în ziua de azi sunt de partea Anglo-saxonă cu aşteptarea şi cu speranţa căştigului. Se poate ca sunt şi excepţii care cu o găndire strălucită sau din oportunism azi gandesc diferit.

Conducătorii români probabil sunt presaţi de clasa mijlocie cea dominantă care nu sunt capabili să înteleagă că soarta europei în zuia de azi depinde de căştigul armatei germane, Clasa mijlocie şi clasa mai bogată în ziua de azi privesc cu direcţia spre America şi Anglia, iar Clasa de jos al României: muncitorii proletarii sunt infectaţi de bolşevism.”

Capitol XX

Ocupaţia Ungariei în 19 martie 1944 ora 4 dimineaţă.

L-am trimis pe von Jagow, fără să-i dau un răspuns definitiv. Să fie acceptată inavazia lui hitler ori nu, a fost o întrebare care trebuia luată cu o consideraţie foarte atentă.

L-am chemat la mine pe primul ministru, ministru de interne, şi pe generalul de război. Ministrul de război Szombathelyi m-a sfătuit să nu mergem , ministru de externe m-a sfătuit să mergem , scrisoarea arăta că Adolf Hitler l-a primit pe Ion Antonescu şi pe Tito şi că prezentarea mea poate creea tensiuni. Scrisoare a fost citită cu atenţie , ministru de externe Ghyczy a trimis o telegramă deputatului său cu avertismentul ca Ungaria va fi ocupată, această telegramă a fost primită în Budapesta. Factorul determinat în decizia mea a fost să discut cu hitler, despre retragerea trupelor maghiare care staţionau în afara garaniţii ungare În 17 martie 1944 am fost acompaniat de Ghyczy, Csatay şi de Szombathelyi la Klessheim. Prin răspunsuriile lui hitler am realizat că era imposibil de a continua o discuţie, noi am luat hotărirea ca să părasim Klessheim. Am prevăzut că ungaria în scurt timp va fi ocupată, şi vor instala regimul pro nazist Partidul Crucilor cu Săgeţi şi vor ucide patrioţi maghiari şi vor extermina 800.000 de evrei maghiari, ca să fac un gest de abdicare ar fi foarte uşor. Dar să părăsesc un vapor şi mai ales cănd se scufundă şi au nevoie de comandant nu pot părăsi vaporul.

La ora 8 spre seară noi am părăsit, era ultima oară cănd l-am văzut pe hitler la platforma Klessheim înainte de s-a sinucis în buncherul de Reich Cancelar. Trenul nostru a ieşit din Salzburg spre Linz, intenţia mea a fost să ajungem inainte de ungaria va fi ocupată. Dimineaţa ministrul von Jagow care era şi el în tren a venit să mă anunţe şi să-mi introducă succesorul său care nu este altcineva decăt Dr. Edmund Veesenmayer care era recent pentru căteva luni în Budapesta. Veeesenmayer mi-a zis că se va consulta cu mine. Pentru mine este ultimul arbitru care reprezinta guvernul nazist, ceea ce am şi declarat la Nürnberg, în timp ce călătorisem cu trenul spre Budapesta, Veesenmayer a început să discută de formaţia unui nou guvern şi că-l doreşte ca prim ministru pe Béla Imrédy. Ungaria a fost ocupată prin 11 divizii germane. Primul ministru Kállay m-a întălnit la staţia de gară, şi imediat ne-am dus spre Budapesta. Gestapo-ul a arestat 8 membrii din casa de sus şi 13 din casă de jos al parlamentului, au ocupat hotelul Astoria, noi am găsit deja garda germană la fiecare poartă din palatul regal. Am raportat rezumat guvernului despre evenimetele de la Klessheim, raportul a fost continuat de cei care m-au acompaniat. Kállay mi-a mulţumit în numele guvernului şi a naţiunii pentru salvarea comandamentul suprem al armatei naţionale maghiare. Atunci cănd Kállay a venit la mine să-mi zică să accept demisia guvernului, l-am asigurat că numai sub presiuni extreme voi face acest pas. Pe data 20 martie 1944 Miklós Kállay, şi ministrul de interne Keresztes-Fischer, şi fratele lui au foşti arestaţi de poliţia secretă germană, István Bethlen a încercat să-i ajute fără succes. Nu eram deacord cu Dr. Veesenmayer ca Imrédy să fie desemnat ca prim-ministru era liderul aripii extremiste de dreapta. A fost foarte dificult să se găsească unul potrivit încare Adolf Hitler să aprobe şi să fie şi accectabil şi de noi. Germanii au refuzat, în sfărşit hotărîrea a fost luată ca Döme Sztójay va fi ales ca prim-ministru a fost mult timp ambasador la Berlin persona grata a lui Adolf Hitler, şi a fost prezent la discuţiile de la Klessheim.

În 23 martie 1944 Döme Sztójay a devenit prim-ministru, deputaţii lui au fost Jenó Rátz. Andor Jaross care a devenit ministru de interne ; Lajos Rémnyi-Schneller ministru de finanţe; Lajos Szász ministru de industrie; Antal Kunder ministru de transport; Béla Jurcsek ministru de agricultură; István Antal ministru de justiţie şi educaţie, Lajos Csatay ministru de război.

În 2 aprilie 1944 Dr Edmund Veesenmayer a fost instructat de ministeriul de externe german, Döme Sztójay şi guvernul său au executat ordiniile date de Dr. Edmund Veesenmayer şi de autorităţiile de ocupare germane. Acum Naziştii au aplicat, impus politica Antisemită. Guvernul Döme Sztójay, a forţat pe evreii să poartă steaua lui David galbenă, şi au devenit cetăţeni de clasa doua, au început persecuţiile şi deportăriile, ministru de comerţ a dat ordine ca toate firmiile evreişti să fie închise. Executaţia tehnică de deportare a fost sub comanda secretariilor Baky şi Endre.

În 7 iulie 1944 Adolf Hitler i-a zis lui Döme Sztójay că Gestapo rămine în Ungaria pănă ce toţi evreii vor fi deportaţi, Csatay a încercat să convingă că nu este uman deportarea evreilor pe 15 octombrie Csatay şi soţia lui să-u sinucis. În vară am încercat ultima posibilitate să-i eliberez pe evrei prin lege. Serviciile secrete mă-u informat că în laghere se întămplă lucruri horibile.

Fiul meu Nicholas Miklós Horthy Junior şi-a infiinţat un cancelariu special de a ţine legătură cu comunitatea evreiască, în felul acesta am fost informat cănd oportunitatea mi-a oferit. Pănă în iunie 1944 peste 400,000 de evrei au foşti deportaţi, pănă în august toţi evreii din Budapesta trebuiau deportaţi. 170,000 de evrei erau înregistraţi în budapesta iar 110,000 ascunşi sub protecţia şi protejarea ungurilor creştini.

Deputaţii László Baky şi László Endre au plănuit o acţiune secretă ca toţi evreii din Budapesta trebuie arestaţi şi apoi deportaţi. Imediat cum mi-au ajuns ştiirile am dat ordine ca divizia din Esztergom să fie transferată în Budapesta.

I-am dat instrucţii şefului de jandarmerie al Budapestei să insistă cu forţă împotriva deportarea evreilor din Budapesta. Acest fapt a salvat viaţa evreilor din Budapesta, confirmat de membri al comunităţii evreieşti, Samu Stern, Dr. Ernő Petó, Dr. Károly Wilhelm, confirmat în scris în 3 februarie 1946, acest statment este la ambasada suedeză din Roma la mine sunt fotocopiile.

Crucia Roşie cu cererea lui regele Gustav din Suedia prin Wallenberg au încercat printr-o misiunie să preseze Germania că evreii să fie trimişi în Palestina, eu am dat tot suportul, dar Dr. Edmund Veesenmayer a intrat în parlament şi i-a protestat guvernului Sztőjay împotriva atitudinii mele.

În august 1944 am informat guvernul al Reich-ului că voi face totul pentru că evreii să nu fiu deportaţi. Ca rezultat al presiunii germane Imrédy a intrat în parlament. Pe 7 august 1944 Partidul Crucilor cu Săgeţi au insistat că Imrédy are sănge de evreu şi au refuzat să colaboreze cu el. Imrédy şi politica sa împreună cu Kunder şi Jaross au demisionat.

În 24 august 1944 l-am demisionat pe Döme Sztójay Dr. Edmund Veesenmayer a fost pregătit să cheme în mod urgent pe Partidul Crucilor cu Săgeţi.

În 29 august 1944 la ora 11 noaptea am jurat noul guvern la palatul regal, l-am desemnat pe Géza Lakatos ca prim-ministru. În 29 august 1944 în erau ungaria 500.000 de soldaţi germani. În 7 septembrie 1944, am primit ştirea că 5 divizii sovietice să-u apropiat de graniţa ungariei.

În 30 iunie 1944 regele Gustav al suediei (1858-1950) i-a trimis lui Horthy o telegramă: “Having received word of the extraordinarily harsh methods your government has applied against the Jewish population of Hungary, I permit myself to turn to Your Highness personally, to beg in the name of humanity, that you take measures to save those who still remain to be saved of the unfortunate people. This plea has been evoked by my long-standing feelings of friendship for your country and my sincere concern for Hungary’s good name and reputation in the community of nations.”
În 12 iulie 1944 Horthy răspunde: “I have received the telegraphic appeal sent me by Your Majesty. With feelings of the deepest understanding, I ask Your Majesty to be persuaded that I am doing everything that, in the present situation, lies in my power to ensure that the principles of humanity and justice are respected. I esteem to a high degree the feelings of friendship for my country that animate Your Majesty and I ask that Your Majesty preserve these feelings toward the Hungarian people in these times of severe trial.” (U.S. Holocaust Museum, op. cit.; pp. 218-219.)
În 20 iulie 1944 Jenó Rátz a demisionat cu protestul că Horthy a refuzat să introducă prin lege măsuri antisemite.
În 1 septembrie 1944 Horthy a dat ordinea arestării liderilor al partidului Crucilor cu Săgeţi.
În 15 octombrie 1944 Horthy anunţă la radio următoarele:
“Ţinta cea mai importantă al ungariei a fost politica externă, prin pace am dorit reviziunea cel puţin de o parte de nejusta al Tratatul de la Trianon. Speranţele noastre în liga naţiunii a rămas neîmplinită. În perioada începării ai crizii mondiale, Ungaria nu a avut intenţia să ocupe teritorii. Noi nu am avut o intenţie agresivă împotriva republicii cehoslovace, Ungaria nu a dorit revenirea teritorilor prin război. Noi am intrat în Báscka numai după colapsa Iugoslaviei . Noi am acceptat prin pace arbitrajul puterilor Axis teritoriile luate de România din 1918, ungaria a fost forţată ca să intre în război impotriva aliaţilor, noi nu am dorit să ridicăm ambiţia noastră prin putere, şi nu am am avut intenţia să ocupăm de la nimenea nici măcar un metru pătrat. Azi este clar că germanii au pierdut războiul. Toate guvernile sunt responsabile pentru destinul lor. Cum zicea Bismarck, “Nu există o naţiune care se sacrifică în altarul alianţilor” aceasta este Consecinţa responsabilitătii istoriei mele.

În martie anul acesta Fuehrer-ul Adolf Hitler m-a invitat să negociem în ceea ce priveşte repatriarea forţei al armatei maghiare un subiect ridicat de mine. El m-a informat că Ungaria va fi ocupată prin forţe germane. Germania a invadat Ungaria au arestat cetaţeni unguri şi membri din parlament, şi pe ministrul de interne al guvernului maghiar, au violat suveranitatea maghiară, să desemnez un guvern care se bucură de confidenţa germaniei Guvernul Döme Sztójay. Germania nu s-a ţinut de cuvănt. Sub ocupaţia germană, Gestapo-ul au tratat chestiunea evreiască în manieră incompatibilă cu dictatele umane. Locotinentul Szilárd Bakay, comandantul budapestei a fost atacat şi abdicat de agenţii germani, în fiecare centimetru al oraşului au explotat vizualitatea de dimineaţă al octombriei ingheţate, cănd a ieşit din maşină în faţa casei sale. Avioanele germane au lansat paraşutişti impotriva guvernului. Am primit informaţii că trupele pro-germane au de gănd prin forţă să efecteze politica şi să răstoarnă guvernul nostru pe care l-am desemnat iar ungaria să devină un teritoriu teatral al acţiunii Reich-ului german. M-am decis să-mi apăr ungaria chiar împotriva aliatului german, nu permit ca naţiunea ungară să fie jefuită şi nici libertatea şi independenţa ungariei. Am informat reprezentanţii al Reich-ului german despre armistiţiu militar.”

Capitol XXI

În sfărşitul septembriei 1944 l-am trimis la Moscova pe şeful jandarmeriei maghiare Locotenent General Lászlő Faragho care vorbea fluent limba rusă, a fost acompaniat de profesorul Contul Géza Teleki fiul primului ministru Contul Pál Teleki, care şi-a sacrificat viaţă în mod tragic. Reprezentanţii noştri au foşti instructaţi ca să ducă o negociere de armistiţiu dacă se putea cu următoarele termine : scoaterea trupelor germane din ungaria şi oprirea ocupării statului ungar prin participarea ostaşilor britanici şi americani. În 11 octombrie 1944 la Moscova s-a semnat întelegerea dar fără date fixate. Maiorul-General Bakay, comandantul trupelor din Budapesta care plănuia în detaliu apărarea palatului regal, cănd germanii au atacat ungaria Generalul Bakay a fost arestat de Gestapo, exact atunci cănd s-a întors de la o inspecţie cu o maşină ca să intre în apartamentul său din hotelul Ritz pe data 8 octombrie 1944.

Am trimis la Moscova un mesaj printr-o transmitere secretă, prin fiul meu Nicholas care era în palatul regal, am cerut ca armistiţiu să fie efectiv din 20 octombrie 1944, dar ruşii au insistat să fie efectiv de pe data 16 octombrie 1944 la ora 8 a:m.

Duminică în 15 octombrie 1944 am anunţat la radio ieşirea ungariei din aliaţia germană. Adolf Hitler a ştiut de această negociere a fost informat foarte rapid de colegii săi ca Faragho, eu am prevăzut că hitler va lua măsuri potrivite. Germanii au avut intenţia de o întălinre cu ‘Opoziţia Naţională’ la Esztergom ca să mă îndepărtească din funcţie, şi să-l proclameze pe Ferenc Szálasi şeful statului. Partea militară sub comanda Generalul SS von dem Bach-Zelewski şi Locotinent-Colonel ai Waffen-SS Otto Skorzeny au capturat palatul şi au ocupat complect Budapesta. Cu suportul lui Dr. Veesenmayer, Dr. Rudolf Rahn ambasadorul german de la Fasano a fost trimis la budapesta.

Telegrama pe care am primit-o prin delegaţia lui Veesenmayer a conţinut instrucţiile finale, în cursul nopţii din 13 şi 14 octombrie, am primit telegrama, mai tărziu am studiat-o

În 14 octombrie 1944 m-am decis să anunţ în ziua următoare duminică la radio armistiţiul propus. În 15 octombrie 1944 dimineaţă l-am invitat pe Dr. Veesenmayer la palat ca să-l informez de intenţia mea, imediat după această convorbire am transmis la radio ieşirea ungariei din alianţa cu germania.

Serviciu de Securitatea germană l-au informat pe fiul meu Nicholas prin intermediatorul Tito că au intenţia să discută cu el. Fiul meu a respins , o altă întălnire a fost fixată pe data 15 octombrie 1944 dimineaţa devereme la la biroul oficiu, al lui Felix Bornemisza directorul ungar de războiul dunăre la bulevardul Eskü din Pesta. Cu găndirea de posibilitate că Tito are de dat o informaţie importantă, am vrut ca întălnirea să aibă loc în palat, ca să negociem , fiul meu nu ştia de intenţia mea. Fiul meu le-a zis să vină la asistenţia sa, că i se parea suspect.

Gestapo-ul cu 50 de soldaţi inarmaţi au atacat palatul şi au tras cu focul, fiul meu Miklós Horthy Junior a venit în fugă plăngănd de ce se întămplă şi a cerut ajutor, apoi a fost bătut pînă ce căzuse la pămînt şi apoi l-au răpit. Ştiriile de abdicaţie au fost după întălnirea cu consiliul Crown, întălnirea nu a fost pănă la ora 10 şi 45 de minute era programat la ora 10 a.m. pot să mă refer la minutele pe care mi s-a dat următoarele :

“Intrarea în spaţiul ungar a fost declarat ca spaţiu operaţiei germane. Numai comandantul suprem german poate da ordine, în timp de 24 de ore trebuie respectat.” Practic toţi reprezentanţii au luat parte la discuţia de mai sus. Primul ministru Lakatos pe care l-am desemnat mi-a cerut să fie demisionat a avut multe argumente că ungaria fără regent el nu are cum să-şi asume responsabilitatea, şi a mai adăugat ca nu s-a consultat în parlament despre armistiţiu înainte de negociere.

I-am răspuns l-am informat pe Dr. Veesenmayer, dar eu sunt şeful suprem al armatei. L-am rugat să ramănă în funcţie

Grupul Partidului Săgetar-Cruciat au anunţat la radio că au preluat puterea iar eu sunt abdicat. Prima clădire ocupată de germani a fost clădirea radio-ului. Partidul Săgetar-Cruciat au format un grup împotriva mea, ordinul meu nu a ajuns către trupele militare, totul a devenit o mare confuzie, doua unitate al armatei din budapesta au trecut de partea partidului Săgetar-Cruciat, după ce l-au arestat pe comandantul unităţilor generalul Bakay şi al doilea comandant Aggteleky a dispărut.

Palatul a fost în statutul de siege. Atacul german a fost programat dimineaţa în 16(17) octombrie 1944 Am trimis-o pe soţia mea şi pe copii la reşedinţa din Nuncio. Fiul lui Kállay a fost ucis iar pe Andreas Kállay l-au luat prizioner şi trimis la ghetoul Dachau.

În 21 octombrie 1944 Ferenc Szálasi i-a trimis o telegramă de mulţmire lui Adolf Hitler că a fost ales ca ‘Lderul Naţiunii Maghiare’. În 2 noembrie 1944, mulţi membri au foşti arestaţi, mai mult decăt a făcut guvernul Sztójay. În 17 octombrie 1944 am părăsit capitala şi ţara mea.

În 17 octombrie 1944 după masă Couselor Feine din delegaţia germană m-a acompaniat la staţia de gară cu o forţă militară extraordinară, cu o maşină la staţia de gară Kelenföld împreună cu soţia mea, fata mea, şi micul fiu.

Dr. Veesenmayer m-a întrebat inainte pe care membri ai dori să-i iei cu tine ? i-am răspuns că aş dori pe Ambrózy, Lázár, Vattay, dar în tren erau numai Vattay şi locotinentul Field, Mareşal Brunswick. Acum eram forţat să fiu exilat prin forţe străine. Am ajuns noaptea la Viena depresat am sperat să-l văd pe fiul meu Nicholas, din viena am ajuns în Linz că în Bavaria nu l-am găsit.

ADMIRAL MIKLÓS HORTHY: MEMOIRS